I.S.: Ion Antonescu a fost un militar roman care si-a adus contributia la faurirea unitatii nationale, in calitate de sef al Biroului Operatii din Cadrul Marelui Cartier General. Apreciind rolul sau in razboiul din 1916-1918, regele Ferdinand l-a decorat cu cea mai inalta distinctie militara – Ordinul „Mihai Viteazul”. A avut un rol important in cadrul delegatiei romane la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei si Basarabiei cu Romania. In calitate de atasat militar la Londra si Paris, de sef al Scolii Superioare de Razboi, de sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane, Ion Antonescu s-a remarcat prin exigenta, corectitudine si patriotism. si-a asumat conducerea tarii in conditiile dramatice de dupa sfaramarea granitelor Romaniei, cand toti politicienii, in frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte, promitandu-i sprijinul. A crezut ca, angajand Romania in razboi alaturi de Germania, poate reface granita de Est, eliberand Basarabia si nordul Bucovinei ocupate de sovietici, dar pana la urma a esuat. A aplicat in Romania politica antisemita dusa la extrem (holocaust), deportand sute de mii de evrei in Transnistria, dintre care 123.710 (dupa calculele lui Dinu C. Giurescu) si-au pierdut viata. O asemenea politica nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza opozanti ai regimului, ci batrani, femei, copii, bolnavi, pe toti evreii in general, care au fost ridicati din casele lor si trimisi peste Nistru (in Transnistria), unde au murit fara a fi avut vreo vina. Totusi, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca in timpul regimului Antonescu a functionat, in Bucuresti, singurul Teatru Evreiesc din Europa (Teatrul Barasheum – n.r.)[2].
si ca, la sfarsitul acestui macel, in Romania traia cea mai numeroasa comunitate evreiasca de pe acest continent.
„Personalitatea lui Iorga e covarsitoare” (G. Calinescu).
I.L.P.: In fine, se cuvine mentionata o alta persona non grata pentru denigratorii poporului roman: Nicolae Iorga. Se vorbeste tot mai putin de marele istoric, iar cine o face risca a fi trecut in randul „ciumat” al nationalistilor. De ce s-a ajuns aici?
I.S.: Nicolae Iorga, ucis de legionari la 27 noiembrie 1940, in timpul guvernarii Antonescu, a avut o uriasa contributie la cultura romaneasca si universala. Larga sa recunoastere pe toate meridianele globului ii irita pe „civistii” care trebuie sa sustina ca poporul roman este unul periferic, lipsit de valori autentice, ca doar niste nationalisti, autohtonisti si antieuropeni inventeaza „mituri”. A fost profesor la Facultatera de Litere si Filosofie, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene si al Institutului de Istorie Universala (pe care le-a intemeiat), rector au Universitatii din Bucuresti, presedintele Ligii Culturale Romane, intemeietorul Universitatii Populare de la Valenii de Munte, presedintele Comitetului Monumentelor Istorice, directorul gazetelor „Neamul Romanesc” si „Neamul Romanesc pentru popor” , al „Revistei Istorice”, al „Revue Historique des Études Sud-Est Européennes” (infiintate de dansul), intemeietorul Casei Romane de la Venetia si al Casei Romane de la Fontenay-aux-Roses, presedintele Partidului Nationalist-Democrat, primul presedinte al Adunarii Deputatilor de dupa Marea Unire (1919), presedintele Consiliului de Ministri (1931-1932), consilier regal (1938-1940), presedinte al Senatului (1940). A fost membru al Academniei Romane, al Academiilor din Stockholm, Cracovia, Santiago de Chile, doctor Honoris Causa al Universitatilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Orford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, vicepresedinte al Comitetului international al Istoricilor. Nicolae Iorga a scris 1.003 volume, intre care „Istoria romanilor” in zece volume, „Istoria Imperiului Bizantin”, „I”storia statelor balcanice, „storia Imperiului Otoman”, „Istoria romanilor din Transilvania”, „Istoria presei”, „Istoria bisericii”, „Istoria armatei”, „Istoria comertului”, „Istoria invatamantului”, „Istoria artei” etc., etc. – multe dintre acestea publicate in limbi straine (franceza, germana). A fost un reputat istoric si critic literar, autor a peste 40 de piese de teatru, cele mai multe cu tematica istorica etc., etc. Dupa ce, in 1926-1928, a publicat 4 volume, intitulate „Essai de synthèse de l’ Histoire de l’humanité”, in 1940 a inceput sa scrie „Istoriologia umana”, la care tocmai lucra cand a fost rapit de legionari. Ar fi fost o opera de capatai a intregii umanitati. George Calinescu aprecia:„Personalitatea lui Iorga e covarsitoare”. Lucian Boia considera ca N. Iorga este un „nationalist” si un „autohtonist” al carui mesaj este depasit si, deci, nefolositor. Dati-mi voie sa cred ca George Calinescu a facut o judecata de valoare stiintifica, in timp ce epigonul sau s-a ratacit in meandrele politicianismului de duzina.
Sursa: art-emis.ro
