I.L.P.: In curand, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu exista inca un monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru constructia unui grup statuar sau a unei alei dedicate „maretelor umbre” de la 1918?
I.S.: Realizarea unui grup statuar, care sa fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui sa constituie un obiectiv esential al guvernantilor. Personal cred ca un asemenea monument ar putea fi amplasat pe platoul din fata Catedralei Incoronarii. Si in Bucuresti ar trebui sa existe un astfel de monument, eventual in Piata Unirii. Asemenea opere necesita timp de gandire si de executie, iar 2018 „bate la usa”. Ministerul Culturii ar trebui sa lanseze concursul, pentru a nu intra in criza de timp, daca se doreste cu adevarat inaugurarea unor asemenea monumente. Desigur, poate fi realizat si un „rond special” – de felul celui aflat pe Campia Libertatii de la Blaj sau in fata Mausoleului de la Marasesti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul sa ia initiativa si sa asigure sustinerea financiara.
„Vreau ca istoria nationala sa-si capete locul cuvenit in scoala, in societatea romaneasca in general, pentru ca romanii sa fie mandri de trecutul lor, asa cum sunt toate popoarele civilizate din lume”.
I.L.P.: Cum integrarea europeana este un fenomen istoric in curs, va rog sa comentati afirmatia recenta a presedintelui Johannis, care a spus ca doreste o „integrare completa” a Romaniei in U.E. Sa fie aici o trimitere la linia conservatoare, de pierdere a identitatii nationale, promovate de Bruxelles?
I.S.: In opinia mea, cei mai multi dintre politicienii romani nu au inteles ce inseamna integrarea europeana. Slugarnici si lipsiti de coloana vertebrala, acestia nu au negociat cu adevarat aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ci au acceptat tot ce li s-a cerut, pentru a demonstra ca sunt „democrati” si deschisi spre „economia de piata”. Aceasta este principala explicatie a faptului ca, dupa aderare, Romania nu numai ca nu si-a consolidat statutul international, dar a devenit o tara fara o politica nationala, preocupata doar „sa faca frumos” in fata Bruxelles-ului. De aici si un anumit dispret pentru Romania, care nu este tratata ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care nu merita sa stea decat in coltul mesei si sa i se aduca mereu reprosuri. In consecinta, eu inteleg declaratia recenta a presedintelui Romaniei ca o hotarare de a se inceta cu aceasta atitudine fata de tara noastra si de a fi tratata ca un stat care este pe deplin integrat in Uniunea Europeana. Eu nu inteleg, prin Europa unita, un continent uniform, croit dupa un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice si mari. Eu doresc o Europa armonioasa, in care fiecare tara vine cu propriile sale valori, o Europa a civilizatiilor, a cetatenilor egali in drepturi si in obligatii. In acea Europa, Romania isi va avea locul meritat, prin marimea teritoriului si resursele naturale, prin populatia ei inteligenta si creativa, prin zestrea intelectuala si trecutul sau milenar. Cu conditia ca liderii politici sa scape de complexul de inferioritate de care sunt dominati in fata „celor mari”, sa actioneze cu hotarare pentru progresul tarii lor si pentru o propaganda activa pe plan international. Vreau ca istoria nationala sa-si capete locul cuvenit in scoala, in mass-media, in societatea romaneasca in general, pentru ca romanii sa fie mandri de trecutul lor, asa cum sunt toate popoarele civilizate din lume. Atunci denigratorii de profesie, precum cei mentionati mai sus, nu vor mai avea succes si nici credibilitate, vor deveni niste epave jalnice intr-o lume care-i cunoaste cu adevarat pe romani si-i respecta asa cum se cuvine. Am studiat programul TV publicat vineri 16 ianuarie 2015 si am constatat ca la TVR istoria romanilor beneficiaza de „5 minute de istorie” pe programul 2 (emisiune realizata de Adrian Cioroianu), in timp ce „Cultura minoritatilor” are cate o jumatate de ora in cinci zile din saptamana, pe acelasi program. Partea „leului” revine emisiunilor „Maghiarii de pe unu” (TVR 1) si „Maghiarii de pe doi” (TVR 2), cate o ora si jumatate de fiecare, trei zile pe saptamana. Si se zice ca TVR este „televiziune nationala!”.