Astazi, mi-au cedat branulele si asistentele au decis ca a sosit momentul sa imi monteze un cateter central. Seara, sunt dusa pe picioare intr-o sala de operatie in care un medic anestezist tanar ma intinde pe spate, pe patul operator dur. Suspin si ii spun ca sunt proaspat operata si nu am voie sa stau mult asa. Se uita la mine deconcertat si imi ignora cuvintele. incepe sa ma doara capul, acolo unde suferisem o alta operatie de regrefare. intreb daca voi dormi in timp ce mi se monteaza cateterul, iar anestezistul rade cu usuratate si spune ca el a pus linii centrale pe viu, chiar si femeilor insarcinate si ca nu am de ce sa ma tem. imi asterne o patura sterila peste fata si aud cum ii cere asistentei o sticla de Xilina si dispozitivul de montare. Ma palpeaza dur in zona claviculei si infige acul in piele. tip si simt ca imi amorteste mana dreapta. „Ma doare, ma sufoc”, le zic, cu patura sterila peste fata. „Va rog, sedati-ma”.
„Nu, nu, nu am nimerit. Mai incercam”.
Pret de o ora, ma inteapa in diverse locuri, si nu gaseste vasul de sange. Eu tremur deja de greata si de durere si cersesc un sedativ. Ma doare spatele, ma doare rau spatele. Se rup grefele. Creierul meu ma tortureaza, intrat deja in stare de panica. Ei ma refuza. Nu-mi ofera analgezicul. Trebuie sa reuseasca! Medicul a facut asta deja de cateva ori. Trebuie sa ii iasa. incep, din nou, pentru a nu stiu cata oara, sa plang. ii rog sa se opreasca, deoarece nu mai suport. A trecut deja o ora. Ma doare clavicula si simt ca imi amorteste bratul stang. Cineva imi plimba un ac gros prin corp, in dreptul gatului. il scoate si inteapa din nou, iar si iar, cu acelasi ac, alte locuri.
Asistenta cheama intr-un final anestezistul sef care intra furios in sala, imi ia campul steril de pe fata, ma apuca de capul proaspat operat si mi-l intoarce pe partea cealalta brutal, strivindu-mi pansamentele.
„Ia baga aici!”
„E arsa acolo, domnu’ doctor, nu merge.”
„Ma doare, va rog, ma doare capul!”
„E, te doare, nu te doare nimic!”
Apoi imi intoarce iarasi capul pe partea stanga cu aceleasi gesturi dure. Intra in sala o doamna doctor. intre timp, asistenta de anestezie mi-a montat din nou patura sterila pe cap. Iarasi nu mai vad nimic. Doamna doctor ma atinge delicat in zona claviculei si cere sa vada aparatul cu care s-a incercat montarea cateterului.
„E complet bont acul asta.”, spune ea, cu o voce consternata. „Puteati sa rupeti ceva”, o aud. „Dati-mi alt ac, va rog!”. Simt intepatura si apoi cineva incepe sa sutureze aparatul in piele. Ma doare foarte tare dar nu mai spun nimic. Nu mai am putere. Sub obrazul meu julit, s-a strans o balta mica de lacrimi si de sange, care imi uda pansamentele. Umarul stang ma ucide. intreb vlaguita, de sub campul steril, daca e gata procedura si doamna doctor mi-l scoate de pe chip. in mainile ei, totul a durat vreo 15 minute.
„Copilul asta a fost treaz tot timpul asta?!”, intreaba. Se uita in jur si nu primeste niciun raspuns.
