Asistenta intervine si incepe sa ma unga cu creme si solutii usturatoare, infasurandu-ma rapid in comprese sterile. Sunt amortita de durere si devin tot mai pasiva in timp ce pansamentul se apropie de sfarsit. E randul urmatorului pacient si sunt intrebata de asistenta de salon daca pot sa ma deplasez singura. ii raspund nauca, automat, ca da dar infirmiera ma conduce totusi pana in salon, unde ma ajuta sa ma asez in pat, pe mecanismul improvizat de mama ca sa nu dorm pe spate. in urma cu o saptamana, venise, chemat de sora mea, un domn de la Ortoprofil care voia sa ma ajute facand un dispozitiv care sa tina locul unui pat special pentru arsi. A fost expediat brutal acasa de catre medic, pe motiv ca am tot ce imi trebuie in spital iar el este de prisos.
Fac febra si tremur din toate incheieturile. E de la socul durerii. Mi se monteaza perfuziile si apare mama in cadrul usii. isi framanta mainile si are ochii mari, uscati, in spatele lentileor ochelarilor. Ar vrea sa ma intrebe cum ma simt, dar nu are putere. incearca sa imi gaseasca o pozitie in care sa pot sa dorm, fara success. Are pe ea un halat verde, transparent, rupt la colturi. Este „echipamentul de protectie” pe care il poarta insotitorii in saloane. Seara, halatul se atarna in cuierul din hol iar a doua zi il ia, poate, alt parinte si il tine pe el cat timp isi spala copilul si il hraneste.
Mama ma duce la toaleta, ma sterge, ma culca inapoi in pat, apoi se spala pe mainile deja crapate de la atata sapun dezinfectant, adus de acasa. Mama imi da sa mananc, caci infirmiera care se ocupa de hrana e singura si nu face fata atator pacienti neajutorati. Cand mi-e rau, mama imi pune plosca si o spala, pentru ca sunt prea slabita sau am prea multe perfuzii ca sa ajung la baie. Mama doarme pe scaun la picioarele patului meu si se trezeste noaptea ca sa vada cum sunt. O schimba cateodata sora mea, care vine din doua in doua zile de la Targu-Mures ca sa imi fie alaturi. I s-a spus, intr-un cotlon intunecat al spitalului cand cersea informatii despre mine, ca s-ar putea „sa nu scap”. Cu ochii plecati, medicul a dat dezaprobator din cap si i-a zis ca s-ar putea sa mor.