Puterea ursului este daruita pruncului
In ziua praznicului, in multe localitati rurale, copiii mai sunt unsi cu grasime de urs, procurata de la vanatori. In vremuri indepartate, acest obicei il aplicau in practica parintii, care voiau sa aiba copii puternici si sanatosi, fiind convinsi ca astfel, puterea proverbiala a ursului este daruita pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare” sunt afumati in aceasta zi cu par de urs.
Previziuni populare
In traditia populara, sarbatoarea este numita si Ziua Ursului, stiuta si cu numele de Stretenia. Se spune ca aceasta zi reprezinta cumpana dintre anotimpul rece si cel cald.
Stramosii vorbeau despre schimbarea vremii in functie de modul in care se comporta ursul. Daca in aceasta zi este soare, ursul paraseste barlogul. Daca ursul isi vede umbra, el se sperie si intra din nou in barlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu sase saptamani.Daca in ziua praznicului cerul este innourat, ursul nu-si vede umbra; el paraseste barlogul anticipand astfel apropierea primaverii si incalzirea vremii.
Daca in ziua de Stretenie este vreme buna, asa va fi si in ziua praznicului de Sfantul Gheorghe.
In medicina populara, se crede ca oamenii pot primi o putere asemanatoare cu aceea a ursului, daca isi ung corpul cu untura lui Mos Martin.
Ziua Ursului este si ziua curajului si a regenerarii
In traditia populara, ursul este asociat cu forta si curajul.
De aceea, copiii plapanzi sunt botezati cu numele de Ursu, iar cei bolnavi sunt afumati cu par de urs, pentru a alunga ursita cea rea.
Ofrande pentru sanatatea pruncilor bolnavi
In ziua praznicului, este bine ca mamele ai caror copii sunt bolnavi sa daruiasca lucruri de imbracaminte copiilor saraci. Implinirea acestui ritual aduce bucurii si alunga boala din familiile generoase.
Pentru spor si sanatate, in aceasta zi de sarbatoare, credinciosii cinstesc icoana Maicii Domnului numita „Imblanzirea inimilor impietrite” sau „Profetia lui Simeon”.
Tarcovitul viilor, un ritual care aduce sporul vitei de vie
Un ritual respectat in mediul rural, numit si „Tarcovitul viilor,” spune ca in ziua Intampinarii Domnului iarna se pregateste de plecare. Satenii merg la vie pentru a implini un ritual care sa atraga sporul vitei de vie. In acest scop, ei pornesc spre ogor ducand in procesiune o plosca plina cu vin, funingine din soba amestecata cu seu, o bucata de toba de porc , ce simbolizeaza spiritul graului. Cu aceste ofrande ei ocolesc via de trei ori si se opresc langa fiecare butuc de vie, taie cate o coarda de vita, o ung cu untura amestecata cu funingine si picura vin peste butucul vitei. Apoi ei gusta din bucata de toba si beau vin, rostind si o rugaciune, prin care il roaga pe Dumnezeu ca strugurii sa creasca cat bucata de toba. Coardele de vie sunt binecuvantate cu semnul crucii, iar unele sunt aduse in caminul gospodarului si se planteaza, devenind „Norocul cel mare al Vitei”. Proprietarii vitei organizeaza un mare ospat in casa unui gospodar, la intoarcerea de la ogor, canta si se veselesc pentru ca viitoarea recolta de struguri sa fie cat mai bogata.
Sursa: traditii-superstitii.ro
