Ziua de judecata si pieire:
a. Incepe cu o aparenta intarziere in implinirea fagaduintei venirii Domnului.
2 Petru 3,9: „Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.” In acest timp in ceruri are loc prima faza a judecatii, judecata de cercetare preadventa.
Apoc. 14, 7: ” .caci a sosit ceasul judecatii Lui.”
Se termina cu pieirea sau nimicirea oamenilor nelegiuiti (2 Petru 2,9; Apoc. 20,9-10) si recreatiunea unui nou pamant (2 Petru 3,13; Apoc. 21,1).
2 Petru 2,9: „Domnul stie sa . pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii”
Apoc. 20,9-10: „Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea prea iubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit. Si diavolul care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa unde este fiara si proorocul mincinos.”
2 Petru 3,13: „Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.”
Apoc. 21,1: „Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou.”
Deci convingerea lui Petru era foarte clara: Dumnezeu va pedepsi pe cei nelegiuiti in intervalul de timp numit „ziua judecatii” in care vor fi parcurse cele trei faze ale oricarei judecati, anume cercetare, sentinta si executie.
Ce fel de iaz?
In ceea ce priveste natura iazului de foc, acesta este prefigurat si asemanat cu focul cu care au fost nimicite Sodoma si Gomora.
2 Petru 2,6: „Daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire.”
Apostolul Pavel, vorbind la modul general Corintenilor, este convins ca: „Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor” (1 Corinteni 10,11).
Insusi Domnul Isus, vorbind despre evenimentle finale, ne trimite la cele ce s-au intamplat la Sodoma: „Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului” (Luca 17,28-30).
Sa vedem ce s-a intamplat atunci:
Geneza 19,13: „Caci avem sa nimicim locul acesta, .ne-a trimis Domnul ca sa-l nimicim”.
Geneza 19,24: „Atunci Domnul a facut ca sa ploaie peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer”.
Geneza 19,25: „A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata campia si pe toti locuitorii cetatilor, si tot ce crestea pe pamant”
Almanahul Ramuri ne spune ca savantii sovietici au gasit incluziuni radioactive in nisipurile de la Marea Moarta. De unde au aparut aceste incluziuni radioactive, pentru ca in regiune nu a existat si nu exista vreun reactor nuclear si nu a fost explodata nici o bomba atomica sau vreo incarcatura nucleara. Tot savantii sovietici sunt cei care au dezlegat enigma. Ei au ajuns la singura concluzie posibila, ca este vorba despre legenda biblica cu Sodoma si Gomora, care au fost distruse de niste astronauti veniti din cosmos pentru cercetari, si care la plecare au distrus aceste cetati folosind explozii nucleare.
In descrierea evenimentului ce a avut loc la Sodoma si Gomora, Biblia mentioneaza anumite detalii pe care noi cei din „epoca nucleara” – adica de la explozia bombei de la Hirosima – le cunoastem foarte bine.
Geneza 19,17: „.sa nu te uiti inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din Campie, scapa la munte, ca sa nu pieri.” Adica exact aceleasi sfaturi care se dau astazi oamenilor pentru a incerca sa se apere in cazul unui atac nuclear. Privirea la explozie produce orbirea, iar pentru evitarea suflului exploziei se recomanda adapostirea in spatele unor obstacole naturale (munti) sau construite. Sotia lui Lot, care a nesocotit sfatul ingerilor, si s-a oprit pentru a privi inapoi, a fost probabil orbita de lumina exploziei si apoi lovita de vijelia exploziei care transporta sarea din excavarea solului, si apoi chiar acoperita cu un strat de sare.
Geneza 19,25: „A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata Campia si pe toti locuitorii cetatilor, si tot ce crestea pe pamant”.
Geneza 19,28: „.a vazut (Avraam) ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor”.
Este de remarcat folosirea in limbajul biblic a unor termeni similari, care indiferent de limba in care a fost scrisa sau de traducere, exprima acelasi lucru: o distrugere deosebita numita nimicire, pieire, sau prapadire.
Geneza 19,29: „Cand a nimicit Dumnezeu cetatile Campiei, . si a scapat pe Lot din mijlocul prapadului, prin care a surpat din temelie cetatile unde isi asezase Lot locuinta.”
Genesa 19,19: „. dar nu pot sa fug la munte inainte ca sa ma atinga prapadul si voi pieri”.
