9. Mesajul de pe perete
Evenimentele din Daniel capitolul 5, se petrec in anul 539 inainte de Cristos. Trecusera deja 66 de ani, de la sosirea lui Daniel in Babilon. Daca mai adaugam la acestia cei 14 sau 16 ani pe care ii avea la sosirea lui in robie, ,,tanarul Daniel” avea deja peste 80 de ani. Asa trebuie sa-l privim pe Daniel in capitolele 5 si 6 ale cartii.
La conducerea imperiului se afla un alt imparat, pe nume Belsatar, fiul marelui Nebucadnetar. De fapt, numarul unu in imparatie era un anume Nabonidus, militar de cariera, si care a pus mana pe tron, printr-o lovitura de palat. Dar neputand stabili pacea si linistea in imparatie, alege solutia de a-l ridica pe Belsatar, fiul lui Nebucadnetar, la rangul de co-regent, dandu-i in grija totodata si Babilonul, el retragandu-se spre a se ocupa de expeditiile militare. Asa se explica faptul ca Belsatar promite celui care va citi si talcui scrierea de pe perete, locul al treilea in imparatie, deoarece primele doua erau ocupate de el si de Nabonidus.
Spre deosebire de Nebucadnetar, Belsatar a fost un om preocupat doar de petreceri si de distractii. La el nu intalnim nimic din inclinatiile pentru cultura, arhitectura si militarie ale tatalui sau. Singura preocupare a lui Belsatar a fost sa bea si sa se distreze.
Asa se face ca in timp ce mezii si persii asediau zidurile Babilonului, Belsatar simtindu-se in siguranta in spatele acestora, organizeaza o petrecere fara precedent in istoria Babilonului. Cei mai mari o mie de demnitari ai imperiului, sunt invitati sa participe la petrecerea Babilonului, alaturi de imparat, de nevestele si tiitoarele sale.
Dupa ce valul de sobrietate, ce invaluie inceputul oricarei petreceri, a fost dat la o parte, dupa ce momentul de decenta si timiditate a fost depasit, in clipa cand vinul a inceput sa-si faca efectul de inhibare a mintii si dezinhibare a limbii si a simturilor, Belsatar a considerat ca sosise momentul culminant al serii. Imparatul a poruncit sa fie aduse vasele sfinte, pe care le luase tatal sau din Ierusalim, pentru a bea vin din ele si pentru a lauda dumnezeii de aur, de argint, de arama, de fier, de lemn si de piatra. Astfel Belsatar il badjocoreste pe Dumnezeul evreilor, profanand obiectele cultice de la templu.
Reactia lui Dumnezeu nu s-a lasat asteptata. In acel moment, o mana cereasca s-a aratat si a inceput sa scrie un mesaj, pe tencuiala zidului, inaintea sfesnicului, deasupra locului unde sta imparatul.
Impactul acestei aparitii neasteptate a fost atat de puternic, incat intreaga activitate a petrecerii a fost intrerupta. Imparatul insusi a fost cuprins de o asemenea spaima, incat i s-a ingalbenit fata, i s-au desfacut incheieturile soldurilor, iar genunchii i s-au lovit unul de altul. Dupacum spunea un iubit predicator, intr-o singura noapte, Belsatar a avut trei culori, ca cele ale steagului romanesc: Rosu de vin, galben de spaima, si albastru fiindca a fost omorat. Tragic dar adevarat.
Petrecerea fiind intrerupta, preocuparea principala a imparatului a fost descifrarea cuvintelor de pe perete cat si a mesajului acestora.
Deja anticipam ce a urmat. Imediat au fost convocati toti vrajitorii, cititorii in stele si inteleptii Babilonului, fagaduindu-li-se bogatii nemaipomenite, un lantisor de aur la gat si locul al treilea in imparatie. Dar ca de obicei, inca odata, iese la iveala totala lor incompetenta, in a descifra astfel de mesaje. Pentru a intelege cuvintele lui Dumnezeu este nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Asadar la starea de panica s-a adaugat si starea de disperare, cauzata de neputinta vrajitorilor de a dezlega enigma.
In acel moment de panica si confuzie generala, intra in sala de petrecere Imparateasa, care nu era alta decat mama lui Belsatar si fosta sotie a lui Nebucadnetar. Ea ii aminteste fiului ei, ca in imparatia lui exista un om, care are in el Duhul Dumnezeilor sfinti, si ca pe vremea tatalui sau, s-au gasit la el lumini, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca, fapt pentru care Nebucadnetar, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori in stele, Haldei, ghicitori, si anume, pentru ca s-a gasit la el, la Daniel, un duh inalt, stiinta si pricepere, putinta sa tilcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele, si sa deslege lucrurile incilcite.
Astfel este adus in imensa sala de ospat, transformata intr-o sala a groazei, si Daniel, care de remarcat nu participase la acea petrecere. I se fac si lui promisiunile de rigoare, in cazul in care va reusi sa ofere raspunsurile cerute, dar Daniel care la 14 ani n-a ravnit dupa astfel de lucruri, cu atat mai putin la 80.
Inainte de a-i descifra si talcui mesajul de pe perete, Daniel ii tinu o predica lui Belsatar, in care il condamna pentru faptul ca n-a invatat absolut nimic din toata experienta tatalui sau, ca desi in Nebucadnetar a avut o marturie puternica a lucrarii lui Dumnezeu, el n-a invatat nimic din toate acestea.
