2. Holera
Holera este o boala infectioasa acuta produsa de vibrionul holeric (Vibrio cholerae), caracterizata prin diaree apoasa, varsaturi si deshidratare masiva care determina profunda alterare a starii generale si evolutia severa spre mortalitate in 50-80% din cazurile netratate etc. aeasta veche si temuta boala provine din India si tarile sale invecinate din Asia de Sud, motiv pentru care ea era denumita drept „holera asiatica” pentru a se deosebi de episoadele de severa diaree asociate frecventelor toxiinfectii alimentare din Europa si cunoscute sub numele de „cholera nostras”. La inceputul secolului al XIX-lea, holera depaseste limitele regiunii sale de maxima endemicitate din Asia de SE (delta Gangelui si Brahmaputrei), propagandu-se, intre anii 1817 si 1913, in tot restul lumii in 6 valuri succesive (pandemii de holera). Cea de-a 6-a pandemie de holera a debutat in 1899 tot in India si s-a extins pana in tarile balcanice care, in 1913, traversau delicata perioada a primului razboi mondial. Prin aplicarea ferma a unor masuri de combatere, prin promovarea unei sustinute campanii de vaccinare antiholerica si a unei profilaxii bine organizate, s-a reusit ca, in restul Europei, holera sa se manifeste doar sporadic, in timp ce pe frontul din Orientul Mijlociu si Asia, aceasta continua insa sa faca ravagii. Dupa cea de-a 6-a pandemie, holera parea sa se fi retras in „leaganul” sau asiatic de unde, in intervalul 1913-1961, nu s-a mai extins spre alte continente (cu exceptia epidemiei egiptene din 1947 in care s-au inregistrat 30.000 de cazuri), dar in 1961 se declanseaza a 7-a pandemie de holera datorita noului biotip El Tor care inlocuieste vibrionul holeric clasic. Acest nou val epidemic a debutat in Indonezia (insula Sulawesi), dar in foarte scurt timp s-a extins spre celelalte insule din Pacific (1962-1963), India (1964), tarile Asiei de Sud (1965-1966), si Africa (1970) de unde se raspandeste apoi in sudul si estul Europei (1973) pana la tarmul european al Oceanului Atlantic (1974) (Fig.10), numeroase cazuri „de import” aparand chiar si in Canada, SUA si Noua Zeelanda. Ceea ce este interesant insa este faptul ca in cadrul aestei ultime pandemii, din cauza rezistentei crescute in mediul extern a noului biotip holeric El Tor, boala a manifestat tendinte noi prin aparitia unor noi focare in Africa de Vest si prin evolutia exploziva a valurilor epidemice Astfel, holera a incetat sa mai fie o boala asiatica, ea dobandind dimensiuni cu adevarat globale deoarece numai in timpul ultimei pandemii a afectat peste 155.000 de persoane din 40 de tari. Dupa cum se exprima si un raport al OMS, „holera poate fi introdusa practic oriunde, dar ea nu se poate implanta decat in zonele receptive, adica acelea unde igiena este indoielnica, iar mijloacele de supraveghere limitate”, astfel incat, in prezent, ea pare sa caraterizeze numai tarile in curs de dezvoltare cu o infrastructura sanitara deficitara, desi cazuri „importate” pot aparea sporadic si in celelalte tari.
