NEAMT
Ilie Minea (1943) (sustinut de lingvisti si istorici: Al. Lepadatu, N. Iorga, R. Rosetti, N. Constantinescu, N. Grigoras, Ghe. Cojoc, V. Vataseanu, D. Constantinescu, C. Turcu), considera toponimul Neamt de origine slava, de la termenul nemetic, care inseamna linistit sau tacut, definind caracteristicile zonei si ale raului principal.
OLT
Istoria numelui judetului Olt este una relativ simpla, in sensul ca provine chiar de la raul ce-i strabate teritoriul. Denumirea oficiala de “Olt” pentru suprafata administrativ-teritoriala a fost insa folosita pentru prima data in anul 1500, de catre domnitorul de atunci al Tarii Romanesti, Radu cel Mare (sau “cel Frumos”, domnitor intre 1495-1508, n.a.).
PRAHOVA
Judetul si-a luat numele de la un fenomen care se produce pe apa.Raul Prahova a fost mai intai Prahovita, un diminutiv care provine din slavul „prah“, in romaneste praf. Nu este vorba, insa, despre praful propriu-zis, ci despre o metafora care se referea la apa care, in cadere, se transforma in picaturi marunte, asemanatoare firelor de praf.
SATU MARE
Numele este un derivat de la Satmar, care, la randul lui, provine de la numele Zothmar, capetenia colonistilor germani adusi de regina Gisella in secolul al XI-lea.
SALAJ
Originea numelui judetului Salaj, nestabilita deocamdata cu exactitate, pare sa aiba legatura cu „vinul negru, rosu” (zilai, in limba daca) produs aici de stramosi nostri daci, dar sunt voci, chiar mai multe, ca ar proveni din latinescul „silva”, care inseamna padure, si s-ar datora, astfel, suprafetelor mari impadurite existente aici candva.
SIBIU
Istoricii spun ca numele judetului vine din latinescul Cibiensis – Cibinium, iar denumirea judetului are aproape 1.000 de ani. Judetul a preluat actualul nume dupa marea unire din 1918. ”Denumirea are aproape 1.000 de ani. Vine din latina, pentru ca prima atestare a Sibiului a fost in 1191 – prepozitura Cibiensis. Din Cibiensis – Cibinium a venit Sibiu, iar judetul a preluat numele dupa marea unire din 1918. Sibiul, in germana, maghiara si romana a avut alta denumire – Hermannstadt, Szeben, Sibiu, iar asta arata ca existau populatii bine definite, care s-au raportat distinct fata de oras in sine”, explica istoricul Razvan Pop.
SUCEAVA
Simion Dascalul in „Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda“, spune: „Suceava scrie (Grigore Ureche) ca o au descalecat niste cojocari ungurésti, ce sa chiama pre limba lor suci, iar Suceava pre limba ungureasca sa chiama Cojocarie.” Numele se compune din maghiarul „szűcs” (pronuntat: „suci”), in traducere „cojocar”, „suci” + sufixul slavo-roman „–eava”, rezultand „cojocarie” (in maghiara „szűcsség”). Originea slava, bulgara sau romana a sufixului „–eava” prezent in cuvintele galceava, iznoava, isprava, este dezbatuta si astazi. A doua teorie spune ca nume provine de la raul Suceava, a carui denumire vine din romanescul „soc” (specie de arbusti), articulat „socea” + sufixul slav „–va” (prezent si in „Moldova”). Aceasta etimologie este problematica, fiindca forma articulata a substantivului „soc” este „socul”, nu „socea”.
TELEORMAN
Numele judetului Teleorman ar putea sa aiba sensul de padure nebuna. Acest nume provine din limba turca de la cuvintele ”deli orman”. Vechea Padure nebuna de odinioara s-a pastrat pana pe data de 17 iunie 2010 atunci cand a fost scos din radacini, in urma unei furtuni, in nordul judetului, in satul Plopii Slavitesti, cel mai batran stejar din tara.
TIMIS
Numele judetului provine de la denumirea raului Timis. Conform dictionarui etimologic al lui Kiss Lajos, probabil ca numele raului vine din limba daca: thibh-isjo (in traducere mlastinos). La sosirea slavilor de nord, acest cuvant a fost folosit ca si Tamis. Acesta a fost preluat de maghiari prin Temes, ne germani prin Temesch si de romani prin Timis. In perioada romana Timisul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.
TULCEA
Cea mai veche atestare documentara in care apare pentru prima data numele de Tulcea (Tulça) apare intr-un registru vamal otoman din anul 1506 in care este orasul este mentionat ca „fiind un important centru in comertul de tranzit“. Au circulat mai multe variante privind toponimia orasului Tulcea. Elementul comun al tuturor variantelor este finalul cuvantului, „CEA“, terminatie specific turceasca (ca in cazul Isaccea). Dr. Aurel Stanica, specialist al Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, spune ca, in final, cea mai cunoscuta varianta ramane cea a lui Nicolae Iorga, conform careia Tulcea ar insemna „dealul de caramida“.
