4.
In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare a dat un act prin care crestinismul a devenit „religio licita”, adica religie permisa, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasa si morala a doctrinei crestine, a recomandat-o tuturor. Insa Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, cum gresit se afirma uneori. Acest pas a fost facut in anul 380, de imparatul Teodosie cel Mare.
In anul 325, Sfantul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic in localitatea Niceea (in Turcia de astazi). Avand ca prioritate pastrarea unitatii Imperiului Roman, imparatul i-a chemat pe toti episcopii Bisericii pentru a se hotari in problema ereziei lui Arie. Acesta sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este prima creatura a Tatalui. La acest sinod au participat, conform traditiei, 318 parinti, printre care Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Nicolae al Mirelor, Sfantul Spiridon al Trimitundei, Sfantul Pafnutie Egipteanul si Osiu de Cordoba. In urma lucrarilor, sinodul a stabilit dumnezeirea Fiului, compunand totodata primele sapte articole din Crez, a fixat data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca. La sfarsitul lucrarilor, cand Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oara Crezul, Constantin a spus:
„Da, acesta este adevarul. Nu sunt teolog, dar simt ca aici este adevarul. Sunt convins ca nu voi l-ati facut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.
