Cercetatori americani afirma ca depresia apare ca urmare a hiperactivitatii cerebrale, care include un proces de saturatie. Pierderea motivatiei, perceperea sumbra a viitorului, inchiderea in sine, dezinteres – sunt tot atatea simptome ale depresiei care lasa de inteles ca activitatea creierului pacientului incetineste. Nu este deloc asa, scrie passionsante.be.
Daca diagnosticul bolii este relativ simplu de pus, altfel stau lucrurile cu intelegerea mecanismelor biologice implicate in dezvoltarea ei. Intrebarea care se pune este ce se intampla in creierul depresivilor?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, o echipa de la Universitatea California din Los Angeles a aplicat o tehnologie noua de evaluare a activitatii cerebrale la circa o suta de pacienti cu depresie majora. Inregistrarea undelor lor cerebrale a fost comparata cu rezultatele obtinute pe un grup de voluntari nedepresivi.
Prima constatare a studiului a fost ca in creierul pacientilor depresivi, ca si la ceilalti, se creeaza, „in mod normal”, conexiuni neuronale in vederea adaptarii la situatia de moment, cum ar fi reglarea starii de spirit.
Diferenta consta in faptul ca, in cazul depresivilor, conexiunile persista, in timp ce, de obicei, ele dispar cand se rezolva problema, lasand loc altora.
Altfel spus, conexiunile care ar trebui sa fie temporare devin permanente, se acumuleaza si impiedica creierul depresiv sa reactioneze in mod convenabil, eficient, la noii stimuli exteriori. Unele zone sunt mai „saturate” decat altele, cum ar fi cortexul prefrontal, implicat indeosebi in reglarea starii de spirit.
Cercetatorii considera ca aceasta „pista neuronala” deschide cai interesante pentru stabilirea unor tratamente mai eficiente impotriva depresiei majore, prin restabilirea flexibilitatii si a capacitatii de adaptare a creierului.