Intr-o zi un barbat a vazut o femeie batrana care statea pe marginea drumului, dar chiar si in putina lumina a zilei, ce mai ramasese, putea sa-si dea seama ca avea nevoie de ajutor.
Astfel, a parcat vechea lui masina in fata Mercedesului ei si a iesit din masina. Trecusera cateva ore de cand nimeni nu oprea ca sa o ajute. Dar se gandea ca poate ea nu va voi sa o ajute, caci el arata ca un cersetor. El si-a dat seama ca era infricosata, de vreme ce statea acolo afara in frig.
A inteles perfect cum se simtea femeia. „Sunt aici ca sa te ajut, i-a spus el. De ce nu stai in masina sa astepti, caci afara este frig? Ma numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problema pe care o avea femeia, era o pana de cauciuc, dar fiindca ea era in varsta, aceasta era o mare problema pentru ea. Kostas s-a bagat sub masina si a pus crickul, ranindu-si coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdarise si se ranise.
In timp ce el strangea prezoanele, femeia a deschis fereastra si a inceput sa-i vorbeasca. I-a spus ca era din satul Sfantul stefan si ca trecea prin zona. Acum insa nu stia cum sa-i multumeasca pentru ajutorul ce ii daduse. Kostas doar i-a zambit, in timp ce inchidea portbagajul. „Dati-mi ce vreti dumneavoastra”. Femeia se gandea la ce i s-ar fi putut intampla, daca nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gandit din nou daca trebuia sa-i ceara sa-l plateasca. Era un ajutor dat cuiva aflat in nevoie. si-a amintit cat de mult il ajutasera altii in trecut. De aceea acum i se parea ciudat sa faca altfel. De aceea i-a spus ca, daca voia sa-l rasplateasca, data viitoare cand si ea avea sa vada pe cineva aflat in nevoie, sa-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Sa va amintiti de mine!” i-a spus el.
A asteptat pana a pornit motorul si a plecat. Era o zi innorata si friguroasa, dar el se simtea foarte bine, in timp ce conducea spre casa.
