5
sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executare în întregime a pedepsei.” Potrivit art. 587 alin.1 Cod pr.pen.: „ Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.” Liberarea condiţionată constituie un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor condamnate care, aflate în executarea unor pedepse privative de libertate, au executat cel puţin două treimi (în cazul de faţă) din durata pedepsei pronunţate, a fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama de antecedentele penale. Prin urmare, la analizarea cererii formulate de condamnat, instanţa trebuie să aibă în vedere un criteriu obiectiv – executarea unei fracţii din pedeapsă, iar pe de altă parte un criteriu subiectiv – comportamentul acestuia în timpul executării pedepsei şi antecedentele sale penale. Criteriul obiectiv este îndeplinit, urmează ca instanţa să analizeze criteriul subiectiv. În ceea ce priveşte antecedentele penale, condamnatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 3,6 ani şi nu are antecedente penale. Comportamentul condamnatului pe timpul executării pedepsei a fost bun, fiind folosit la muncă, a elaborat trei lucrări pe care le-a publicat, nu a generat probleme de natură conflictuală cu ceilalţi deţinuţi şi nici cu cadrele unităţii. Pentru acest comportament a fost recompensat de 11 ori şi a beneficiat de două învoiri din penitenciar. Nu a fost cazul vreunui refuz de participare la activităţi şi programe. Cele trei sancţiuni disciplinare aplicate i-au fost anulate de către instanţă prin hotărâri definitive, ceea ce face să nu aibă nicio sancţiune disciplinară. Instanţa apreciază ca îndeplinit şi criteriul obiectiv, respectiv a fost stăruitor în muncă – acumulând zile câştig, a fost disciplinat, nu are nicio sancţiune disciplinară şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că a acceptat pedeapsa care i-a fost aplicată, starea de detenţie apreciind-o ca un „purgatoriu”, de la viaţa materială la cea spirituală. Perioada efectiv executată este considerată de instanţă ca suficientă pentru ca funcţia şi scopul pedepsei să fie atinse, iar cealaltă perioadă din pedeapsa aplicată şi rămasă de executat să nu mai fie executată efectiv în stare de detenţie.
Analizând cererea de liberare condiţionată a condamnatului B. G., instanţa apreciază că aceasta este întemeiată şi va fi admisă, fiind întrunite cerinţele art. 59 C.penal, întrucât condamnatul a avut o evoluţie corespunzătoare a conduitei pe perioada detenţiei, fapt ce dovedeşte dobândirea capacităţii concrete de mobilizare şi responsabilizare în sensul reintegrării sale licite în societate.
Având în vedere şi disp. art. 275, 275 C.proc.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
