4. Academia Romana va deveni unul dintre forurile cele mai active in a gazdui si organiza dezbateri pe aceasta tema. Este misiunea si menirea ei. Dar Academia Romana nu va deveni vehiculul prin care si acoperisul sub care, sub pretextul relativismului total, totul se va pune in discutie. Nu totul este discutabil, nu totul este „de discutat”.
5. O televiziune de la estul Romaniei ne indeamna de fiecare data, sub camuflajul sloganului ei insidios – „Ask more!” („intreaba mai mult!”) – sa punem totul in discutie si sub semnul intrebarii – mai ales apartenenta noastra la UE, apartenenta la NATO sau parteneriatul strategic cu America. Nu e vorba insa despre nicio discutie critica, ci despre un proiect politic si geopolitic explicit. Acelasi slogan il promoveaza si unii din vestul Romaniei, care ne sugereaza tot mai insistent, in anul Centenarului, sa punem in discutie premisele si fundamentele acestuia – mai exact, 1 Decembrie 1918 si Tratatul de la Trianon. Strategia e clasica: ni se cere sa acceptam a dezbatere oficiala, pentru a arata lumii ca ar exista o problema de dezbatut. si daca exista o problema, ea trebuie „rezolvata”, evident in alti termeni decat cei de atunci. Romania nu are insa nicio problema: nici cu 1 Decembrie 1918 nici cu Tratatul de la Trianon, nici cu vecinii sai, nici cu minoritatile care traiesc pe teritoriul Romaniei. in aceste conditii, o asemenea „discutie” nu poate exista si nu va fi admisa. Pentru ca nu despre o discutie onesta si inocenta este vorba, ci despre pretextul unei insidioase campanii de relativizare a intreg contextului Primului Razboi Mondial care, pentru romani, a fost Razboiul de intregire. Tratatul de la Trianon, democratia liberala, principiile wilsoniene care au stat la baza reconstructiei europene, pax americana sunt pentru Romania reperele esentiale ale devenirii ei ulterioare.
6. Academia Romana constata ca aceste invitatii la „dialog”, care se intetesc pe toate canalele, si dinspre Est si dinspre Vest, vin din partea unora care astazi propovaduiesc pe fata iliberalismul si sunt in prima linie a contestarii normelor de functionare a Uniunii Europene. Nu poti fi iliberal intransigent la tine acasa si sa te transformi, credibil, in „liberal” atunci cand esti in afara frontierelor tale. Nu poti promova iliberalismul la Moscova sau Budapesta si „liberalismul” la Bucuresti. Regimurile iliberale care se intetesc in preajma Romaniei, si la Est si la Vest, devin tot mai vizibile in lumina Centenarului, caci unele dintre cele mai nocive consecinte ale razboiului mondial au fost regimurile (initial) iliberale care, ulterior, s-au transformat, nefast si explicit, in regimuri fasciste si naziste. Acestea, alaturi de omologul lor sovietic/comunist, au fost napastele secolului XX si nu vrem sa le mai vedem niciodata.
7. Iliberalismul incurajeaza astazi iredentismul. Pe de-o parte, ideologic, forteaza false „dezbateri” menite sa puna sub semnul intrebarii ordinea europeana post-imperiala si post-Trianon, pe de alta, politic, incearca sa impuna forme de reorganizare a statului roman, forme fara relevanta europena, si sa declanseze „referendumuri” pentru a pune pe harta separatismelor potentiale ale Europei si regiunea noastra, inclusiv sau in primul rand Romania.
8. Academia Romana, asa cum a facut-o de fiecare data, respinge asemenea abordari. Nu poate fi vorba despre tensiuni sau confruntari interetnice intr-o Romanie care, din acest punct de vedere, este model in regiune si dincolo de ea. intr-o Romania care a facut Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918 fara sa existe niciun razboi civil sau confruntare violenta pe teritoriul Transilvaniei. Romanii, maghiarii sau germanii nu s-au luptat in 1918 pentru sau contra Unirii. Pentru cei care astazi vor sa pescuiasca in ape tulburi, lectia istorica a Unirii si a consensului supraetnic de atunci este mai vie ca oricand.
