Academia Romana a facut publice, sub forma de completare a programului referitor la sarbatorirea Centenarului Marii Uniri, un numar de zece recomandari pentru opinia publica si pentru clasa politica romaneasca. Sunt de altfel zece reguli de conduita publica necesara in acest moment istoric al existentei noastre.
1. Pentru Academia Romana, anul 2018 sta sub semnul Centenarului. Este obligatia morala si profesionala a Academiei Romane, ca institutie construita in 1866 de promotorii ei vizionari inclusiv in perspectiva unui asemenea moment astral pe care il reprezinta Marea Unire. Membrii Academiei Romane au reprezentat, de la inceputurile ei, toate regiunile locuite de romani, plus aromanii, chiar daca teritoriile vizate aveau alta apartenenta politica si strategica. Fondatorii ei au fost sapte patrioti din Vechiul Regat, trei din Transilvania, trei din Basarabia, doi din Bucovina, doi din Banat, doi din Maramures si doi din Macedonia. Cu mai bine de 50 de ani inaintea Marii Uniri, Academia Romana ilustra, in nuce, proiectul de la 1918.
2. Academia Romana stie ca Centenarul nu este si nu trebuie sa fie exclusiv despre trecut. Centenarul este despre prezentul Romaniei si despre viitorul ei. Performanta stramosilor nostri de la 1 Decembrie 1918 devine oglinda care ne permite sa ne comparam noi, cei de azi si proiectele noastre prezente si viitoare, cu predecesorii. Centenarul este un bun prilej de a discuta despre Romania, Romania pe care am mostenit-o de la bunicii nostri, Romania pe care o construim noi astazi si Romania pe care o vom lasa mostenire copiilor si nepotilor nostri.
3. 1 Decembrie 1918 este un bun prilej de a ne bucura impreuna, toti romanii, indiferent unde se afla ei astazi, de succesul unui proiect politic si de omagiere a promotorilor sai. A fost clipa astrala a acestui popor, un moment care a incununat un proiect politic amplu, de mare complexitate si urmat cu acribie, indiferent de conjuncturi. A fost un succes. incepand cu anii ʼ30 ai secolului trecut, Romania a urmat o evolutie ascendenta in dezvoltarea ei socio-economica, dar tocmai cand astepta sa culeaga fructele efortului politico-economic depus in favoarea Unirii Unire, a fost brutal impiedicata de razboi si, ulterior, de ocupatia sovietica – ambele au surpat cel mai mare proiect statal pe care Romania moderna l-a avut vreodata. Dar prin succesul lui 1 Decembrie 1918, romanii trebuie sa inteleaga ca nici in „gena romaneasca”, nici in „psihologia poporului roman”, nici in geografia sau religia lui nu este inscrisa vreo fatalitate a esecului si a infrangerii. Din moment ce acelasi popor a repurtat, mai ales la 1 Decembrie 1918, succese politice sau strategice marcante, interne si internationale, inseamna ca se poate. Iar daca acum nu se poate, esecul este exclusiv al nostru, al celor de astazi, care nu mai pot, la 100 de ani de la Unire, sa se ridice la inaltinea inaintasilor. 1 Decembrie 1918 este semnul explicit al faptului ca pentru escurile de astazi nu putem da vina decat pe noi insine. Centenarul ne reaminteste, intempestiv, ca nu avem, in realitate, nicio scuza.
