Teoria conspiratiei prinde contur in ceea ce priveste moartea lui Mihai Eminescu. A murit nebun si bolnav sau a fost asasinat?
- CINCI LUCRURI PE CARE NU LE STIAI DESPRE MIHAI EMINESCU!
- TOP 10 MARI ROMANI! FOTO
- TOP 15 CASE MEMORIALE DIN ROMANIA PE CARE MERITA SA LE VIZITEZI! FOTO
Suntem siguri doar de timp si de loc, 15 iunie 1889, Bucuresti, mai departe, ne pierdem in hatisul marturiilor contradictorii si al supozitiilor cand vine vorba de moartea lui Mihai Eminescu. Locul exista si acum. Strada Plantelor, sectorul 2, Bucuresti. Pe fatada imobilului de la nr. 9 a fost fixata o placa de marmura care aminteste trecatorilor epocalul eveniment:
„In acest loc s-a aflat Sanatoriul Caritatea, unde a incetat din viata, la 16 iunie 1889, marele poet roman Mihai Eminescu.”
Nu, nu e o greseala. Data trecuta pe placa memoriala este 16, nu 15 iunie. Insusi George Calinescu o ia in calcul in celebra sa monografie dedicata poetului, insa si el inclina tot spre varianta oficiala. 15 iunie este, pana la urma, data inscrisa pe certificatul de deces al lui Eminescu.
Stim, de asemenea, ca imobilul nu este cel in care Eminescu si-a petrecut ultimele saptamani de viata. Fostul sanatoriu al doctorului Sutu a fost daramat si locul sau a fost luat de o casa cu etaj ridicata in perioada interbelica.
6.
Teoria conspiratiei: Eminescu a fost asasinat
Altii sunt mai transanti si sustin ca marele poet a fost asasinat. Cei mai multi sunt de parere ca Eminescu, sub un fals diagnostic, a fost otravit cu mercur, dorindu-se inlaturarea sa din viata publica. Este primul ziarist caruia i se pune calus intr-o maniera dura, metoda care va fi perfectionata in timpul regimului comunist.
Devenit inca din 1876 jurnalist, Eminescu era poate cea mai vehementa voce care dorea unirea tarii-mama cu Ardealul, incurcand itele celor care doreau o alianta militara cu Germania si Austro-Ungaria. Ca multi alti jurnalisti, Eminescu a intrat in vizorul politiei politice si a devenit o problema si o afacere de stat. Cariera sa de ziarist incepe la „Curierul de Iasi”, urmand, apoi, din 1877, sa activeze la „Timpul”, unde, din 1880, Eminescu devine redactor-sef si redactor pe politica. In calitate de jurnalist, Eminescu critica vehement Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, isi acuza colegii ca participa la infiintarea unor institutii bancare in scop de specula, sustine ca apropierea de Imperiul Austro-Ungar nu este nici posibila si nici recomandabila. Eminescu era dedicat complet luptei pentru Romania, amendand atat liberalii, cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in probleme arzatoare ale timpului. Maiorescu nota la acea vreme ca „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba”. Stapan pe sine si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”.
