„Hei, taticule!”, striga un copil. Tatal sau citea ziarul. Deodata el spuse tare: „Da, ce vrei fiule?”. Copilul raspunse: „Cand voi creste mare, va trebui sa citesc si eu ziarul?”. „Bineinteles”. „Dar de ce, taticule?”. Tata se facu ca nu aude si citi mai departe. „Hei, taticule, de ce?”. „Of, Doamne, cand esti adult, atunci se obisnuieste sa citesti ziare. Se simte nevoia de a sti tot ce se petrece in lume; trebuie sa mergi in pas cu lumea”. „Ce inseamna a merge in pas cu lumea?”. „Inseamna a sti sa te orientezi dupa ea, intelegi tu?”. „Nu, taticule”. „Ei bine, atunci vom mai vorbi despre asta alta data. Acum insa lasa-ma sa citesc mai departe”. „Taticule, dar de ce nu poti citi in timp ce vorbesc cu tine?”. „Pentru ca aceasta ma deranjeaza. Vorbaria ma deranjeaza. Sa tii minte asta”. „Profesorul meu insa vorbeste foarte mult, tata”. „Da, dar el are voie pentru ca el este profesor, insa copiii trebuie sa taca, ai inteles?”. „Insa cand suntem la ore si noi, copiii, nu deschidem gura, el ne cearta”. „Of, Doamne, lasa-ma odata in pace, caci daca imi mai pui astfel de intrebari, va trebui sa merg la Socola, intr-o casa de nebuni”. „Si acolo va trebui sa citesti ziare, tata?”. „Dar de unde, fiule. Acolo nu sunt ziare”. „O, ce bine va fi, taticule, ii raspunse fiul bucuros. Acolo te voi vizita si voi putea vorbi cu tine fara a te mai deranja”.
___
Timpul este un dar foarte pretios pentru un copil. Un parinte trebuie sa stie sa-i acorde suficient timp copilului sau. Ignoranta poate produce rani de nevindecat in inima unui copil, care se poate simti ca nefiind iubit.
