Nu am gasit intre cei ce ataca discursul pro familie, fie in mainstream media ori pe platformele cluburilor progresiste, unul macar sa nu strige ca e musai sa fii filo-rus si comunistoid in gandire daca aperi familia normala, monogama.
Esti putinist, adica si filo-sovietic, pana la urma, cand aperi familia formata din barbat, femeie, copii. Nu aplauzi curajul si noutatea numirii unui ministru ori ambasador gay in avangardistele state europene? Traiesti in secolul trecut, retrogradule!
Merita, in conditiile astea, sa vedem cum e cu ideologia celor mai avangardisti dintre avangardisti, spune preotul Alexandru Coman intr-un articol pentru inliniedreapta.
Temele omniprezente in discursul noii stangi, cum ar fi eliberarea societatii de constrangerile definirii familiei naturale, libertatile sexuale pentru care se lupta acum orice progresist, impunerea respectului pentru o inchipuita comunitate universala a homosexualilor, nu sunt nici pe departe produse de evolutia unor idei brevetate in anii 60 in Occident, ca urmare a unei presupuse evolutii a societatii.
Nu e vorba de vreun progres al gandirii evoluatului om contemporan. Nici pe departe. Toate acestea sunt doar reafirmari fidele ale unei parti esentiale a doctrinei marxiste si ale unor programe politice explicite in directia „eliberarii” sexuale din perioada de inceput a comunismului, avand intre scopuri si dizolvarea familiei naturale.
inca de la socialistii premarxisti au existat unii convinsi ca familia normala e indezirabila pentru o societate evoluata in directia visata de Stanga politica. Charles Fourier, care e printre altele si cel care a brevetat notiunea de feminism, e un bun exemplu in sensul asta. Iar Marx era convins ca in forma sa normala familia e opresiva si ca in viitoarea societate comunista aceasta va fi substantial schimbata. Oricum, in conceptia lui, odata cu aparitia proletariatului erei industriale, familia, asa cum era cunoscuta, incepea deja sa se descompuna.
Pentru Engels, familia monogama aparuse odata cu intarirea proprietatii private, ca evolutie a societatilor tribale unde, credea el, se practica un comunism primitiv, cu bunuri aflate la comun si fara sa existe familia asa cum o stim – membrii triburilor traind in promiscuitate, fara restrictii pentru relatiile sexuale, iar copiii fiind legati mai mult de trib si mai putin de parintii naturali.
August Bebel, unul dintre fondatorii social-democratiei germane, membru fondator al SDAP (Sozialistische Arbeiterpartei Deutschlands) ajuns presedinte al SPD (Sozialdemokratische Partei Deutschlands), a fost un alt adversar cunoscut al familiei monogame, avand scrisa o carte destul de circulata in epoca, in care si-a expus ideile in acest sens – „Die frau und der Sozialismus” (1879).
Dar URSS a fost prima tara din lume care a legalizat homosexualitatea, avortul si a lucrat explicit pentru „emanciparea” femeii din legaturile „restrictive” ale familiei. Cele mai proeminente figuri ale acestui curent politic au fost Alexandra Kollontai si Gheorghi Cicerin, care au lucrat in politica externa a URSS ca exemple si simboluri vizibile ale emanciparii comuniste de morala conventionala a Occidentului, inca prea crestin, si a lumii intregi ramase in urma avangardistei URSS, pana la urma.
In anul 1918 comunistii sovietici au dezincriminat avortul si homosexualitatea iar in 1926 au permis ca identitea de gen sa poata fi aleasa ori schimbata de fiecare, dupa nevoi, chiar daca aceasta nu reflecta realitatea biologica (cititi The October Revolution and LGBTQ+ Struggle).
De la momentul la care au pus mana pe putere, comunistii rusi au promovat Dogmatica marxista a protoparintilor socialismului, Marx si Engels, cu toate referirile acesteia la faptul ca familia monogama era parte fundamentala a proprietatii burgheze, care urma sa fie lasata in urma in mod natural odata cu evolutia catre societatea Omului nou.
Blocurile sovietice de locuinte, cu bucatarii, bai si toalete la comun erau proiectate si ca mediu potrivit pentru renuntarea la intimitatea familiei naturale, iar cresele pentru copii serveau si in scopul introducerii copiilor in familia extinsa a societatii comuniste concomitent cu extragerea din familia „restrictiva” traditionala.
„Kommunalka”, apartamente sovietice „la comun”
Chiar si atunci cand Stalin a restrans si apoi interzis homosexualitatea si avortul, Alexandra Kollontai si Gheorghi Cicerin au fost lasati sa lucreze in posturi proeminente din politica externa a URSS, in ciuda faptului ca Cicerin era cunoscut pentru homosexualitatea sa, iar Kollontai ramasese partizana feroce a dizolvarii familiei naturale monogame.
Ambii supravietuiesc fara probleme nebuniei epurarilor carora le-au cazut prada un numar imens de oameni de valoare din toate domeniile, dar si o multime de functionari importanti din aparatul politic, alaturi de multi apropiati ai lui Stalin care au fost umiliti in procese publice inainte sa fie impuscati.
Asta in conditiile in care atat Kollontai cat si Cicerin proveneau din mari familii burgheze si aveau o educatie inalta, lucru care ar fi trebuit sa ii faca tinte ideale pentru tribunalele staliniste. De asemenea, ambii fusesera apropiati ai lui Trotki. Mai mult, avusesera episoade publice de deviere de la linia principala a conducerii partidului stat. Astfel, Kollontai participase la miscarea numita Opozitia Muncitorilor, condamnata la Congresul X al Partidului Comunist, in 1921, pentru factionalism. Apoi, mai grav, semnase „Scrisoarea celor 22” catre Comintern, din anul 1922, in care era exprimata nemultumirea fata de masurile luate de Partidul Comunist impotriva Opozitiei Muncitorilor; toate acestea dupa ce mai fusese violent criticata pentru ca disparuse din Moscova 10 zile, in 1918, impreuna cu amantul ei, fara sa anunte.
Pe de alta parte, Cicerin reusise sa isi faca multi dusmani in conducerea PCUS condamnand gesturile care puteau leza legaturile cu Germania, facute de cativa demnitari sovietici. Astfel, in 1927 a scris despre tovarasii care puneau in pericol relatia cu Germania, iar in 1929 a trimis o scrisoare catre Politburo pentru a condamna discursul lui Vorosilov din luna mai a aceluiasi an, in care acesta atacase Republica de la Weimar. Abia in 1930 Cicerin e inlocuit de Maxim Litvinov, motivele reale fiind in primul rand medicale.
in 1927, intr-o sedinta a Comitetului Central, Stalin a declarat ca cei care erau cunoscuti ca trotkisti puteau fi indepartati doar prin razboi civil (Leon Trotsky, The Revolution Betrayed: What Is the Soviet Union and Where Is It Going?, p. 279, Pathfinder ). Kollontai si Cicerin puteau fi numiti cu usurinta trotkisti…
Convingerea mea e ca au fost lasati sa isi continue munca deoarece reprezentau o parte foarte importanta a conceptiei despre Omul nou pe care rusii inca „neevoluati” o cam refuzasera, dar care urma sa revina in prim plan indata ce societatea sovietica ar fi „evoluat” suficient. Asadar cei doi exponenti ai abandonarii moralei in ceea ce privea familia si viata intima, Kollontai si Cicerin, erau prea importanti pentru comunism, deci chiar si pentru Stalin. Daca in anii 20-30 nu puteai vorbi public despre criza alimentara din URSS, puteai in schimb sa vorbesti despre cat de importanta este libertatea sexuala pentru sanatatea tovarasilor. Dezbaterea pe tema asta s-a tinut public si serios in acest caz si, oarecum neasteptat, mujicii nu s-au repezit la libertinaj (in fine, nu mai mult ca inainte), iar tovarasele nu s-au oferit poporului la liber. intr-un studiu al savantul sovietic Israel Gelman, publicat in 1923, rezultatele aratau ca barbatul sovietic inca vedea casatoria ca pe un ideal, iar femeia sovietica visa mai mult la romantismul unei relatii stabile, decat la libertinaj.
Asadar, mai era de lucru pana la faurirea Omului nou.
Stalin intelege momentul si menajeaza la capitolul asta sentimentele supusilor din Imperiu. si astfel, avem o situatie stranie, in care cel care avea rabdare sa semneze cu mana lui, ore intregi la rand, mii de ordine de executie a unor nevinovati, devine un „aparator al familiei”.
Criminalul fara egal in istorie, care gandea la rece uciderea genocidara a zeci de milioane de oameni, apara morala publica de homosexuali si redeschide, in acelasi timp, cateva biserici care scapasera furiei bolsevice de pana atunci. Cel care nu dadea pe viata unui om nici o ceapa degerata, interzice avortul… intr-un fel straniu, situatia aduce cu ce se intampla azi in Rusia, unde Putin e prezentat de propaganda kremliniana ca „aparator al familiei si valorilor morale crestine”, chiar daca a ordonat atacul si ocuparea unei parti din Georgia, ocuparea Crimeei si invadarea Estului Ucrainei; mentinerea conflictelor inghetate de prin alte foste republici sovietice, asasinarea jurnalistilor critici la adresa lui, in fine, actiuni care au produs impreuna zeci de mii de morti si milioane de refugiati in ultimii ani.
Revenind la Alexandra Kollontai, este de ce era greu sa fie contrazisa si condamnata, alaturi ceilati activisti ucisi de Stalin.
Ce om de stanga ar putea contrazice toate astea?
Mai departe, sa vedem cu ce a mai imbogatit A. Kollontai nebunia comunista:
„Conservarea reglementarilor casatoriei creeaza iluzia ca colectivul muncitorilor poate accepta „cuplul” cu interesele sale speciale, exclusive. Cu cat sunt mai stranse legaturile dintre membrii colectivului, in ansamblu, cu atat e mai putin necesara consolidarea relatiilor maritale. in al doilea rand, morala comunista cere educarea generatiei tinere in responsabilitatea colectiva si a constiintei ca dragostea nu este singurul lucru din viata (acest lucru este important in special in cazul femeilor…). Dragostea este doar un aspect al vietii si nu trebuie sa i se permita sa umbreasca celelalte fatete ale relatiilor dintre individ si colectiv. Idealul burgheziei a fost cuplul casatorit, unde partenerii s-au completat reciproc atat de complet incat nu aveau nevoie de contact cu societatea. in opinia moralitatii comuniste, dimpotriva, generatia tanara trebuie educata astfel incat sa se dezvolte pe deplin personalitatea individului, iar persoana cu multiple interese are contact cu o serie de persoane de ambele sexe. Comunitatea morala incurajeaza dezvoltarea multor si variate legaturi de dragoste si prietenie intre oameni. Ideea veche era „totul pentru cei dragi”; moralitatea comunista cere in schimb totul pentru colectivitate.”
Si putin mai hardcore, de aceeasi Kollontai:
„in interesul colectivitatii, morala comunista critica si persoanele ale caror relatii sexuale nu sunt construite pe atractie fizica, ci pe calcul, obisnuinta sau chiar afinitate intelectuala. Avand in vedere necesitatea de a incuraja dezvoltarea si cresterea sentimentelor de solidaritate si de a intari legaturile colectivului de lucru, trebuie in primul rand stabilit ca izolarea „cuplului” ca unitate speciala nu raspunde intereselor comunismului. Morala comunista impune educarea clasei muncitoare in tovarasie si fuziunea inimilor si mintilor membrilor separati ai acestui colectiv. Nevoile si interesele individului trebuie sa fie subordonate intereselor si scopurilor colectivului. Pe de o parte, prin urmare, obligatiile familiei si casatoriei trebuie sa fie slabite, iar pe de alta parte, barbatii si femeile trebuie sa fie educati in solidaritate si subordonarea vointei individului fata de vointa colectivului. Chiar si in stadiul incipient, republica muncitoare cere mamei sa invete sa fie mame nu numai ale propriului lor copil, ci si al tuturor copiilor muncitorilor.”
Bun, se poate spune ca unii dintre progresistii zilelor noastre nu ar fi gata sa mearga atat de departe, desi e evident ca asta e directia catre care se duc iarasi, oarecum inevitabil, toate triburile feministe, gay pride-iste, in fine, progresiste. Acesta a fost si drumul Alexandrei Kollontai, dupa cum ea insasi marturiseste:
„Femeile si soarta lor m-au preocupat toata viata, iar grija pentru ele m-a adus la socialism.”
La momentul de fata, un numar tot mai mare de feministe inraite si socialisti de rit nou vorbesc despre legaturile dintre proprietate, „suprematia barbatului”, in fine, economie si sexualitate.
Numai ca feminismul contemporan are si zone unde se desparte de dogmatica comunista modelata de conceptiile rigide ale Alexandrei Kollontai! Asta nu are cum sa fie un lucru rau, ar gandi orice om intreg la cap. Numai ca diavolul are caile lui… si iata, o buna parte din miscarea feminista contemporana glorifica prostitutia ca fiind „expresia libertatii de alegere a femeii”, de „a-si exprima liber sexualitatea” si „fiinta sexuala”. „Proud to be a prostitute” e un slogan sustinut de buna parte din miscarea feminista contemporana… Asta chiar daca marea teoreticiana a feminismului, atat de reeditata si indelung citita si citata in universitatile occidentale a condamnat categoric prostitutia. in fine.
Ce ar fi la orizont, la capatul drumului, daca toti acesti militanti ar ajunge legiuitori unici peste vietile tuturor, pe care le-ar schimba in modelele inchipuite de ei? Omul nou! S-ar putea spune ca e greu de crezut ca asta e comunismul, de vreme ce cei care am trait si pe vremea lui Ceausescu ne amintim cat de austera, gri si „conservatoare” era morala publica, dar atunci eram abia la intrarea in SSMD (Societatea Socialista Multilateral Dezvoltata). Mai aveam pana sa ajungem sa mancam toti la un loc, sa ne tinem copiii toti impreuna si sa dormim in dormitoare cu sute de paturi. Aia urma sa fie Epoca de Aur a comunismului, in care femeile ar fi putut pretinde ca sunt barbati si barbatii, femei, iar singura familie ar fi fost adunarea tuturor celor din lagar. si toate culorile curcubeului LGBTQ+ s-ar fi amestecat, in sfarsit. Atat doar ca amestecand toate culorile curcubeului nu poate sa iasa decat culoarea gri.
