6. Misiunea lui Apollo 11 in 1969 si aselenizarea
Apollo 11 a fost prima misiune a carui scop a fost sa trimita oameni si sa aterizeze pe Luna. Apollo 11 a fost lansata pe 16 iulie 1969. La bord s-au aflat comandantul Neil Alden Armstrong, Michael Collins comandantul modulului pilot si Edwin Eugen Aldrin comandantul modulului lunar. Pe 20 iulie Armstrong si Aldrin au devenit primii oameni care au pasit pe suprafata Lunii. Unii sceptici sustin ca tot programul aselenizarii a fost falsificat din pricina tehnologiei prea putin avansate, din cauza radiatiilor din centura Van Allen, a vantului solar, a radiatiilor cosmice etc. Altii sustin ca s-a ajuns la luna, doar aselenizarea si imaginile de pe Luna au fost trucate. Cateva dintre motivele pentru care SUA ar fi falsificat aselenizarea ar fi fost: Razboiul Rece, banii, riscul la care erau supusi astronautii si promisiunea presedintelui Kennedy prin celebrul discurs al sau. Semnalul transmis era incompatibil cu televizoarele comerciale, asadar s-a folosit o camera de filmat obisnuita indreptata catre monitorul pe care era transmis in direct de pe Luna marele eveniment. Ceea ce oamenii au vazut, au fost imaginile filmate de acea camera.
In pofida unor dificultati tehnice, au fost transmise imagini in alb negru ale primului pas omenesc pe Luna. Imaginile au vazute de peste 600 de milioane de oameni pe Pamant. Insa inregistrarile originale lipsesc. Acest lucru a creat multe suspiciuni in randul oamenilor. Dupa ce a descris suprafata „fina precum pudra”, Armstrong a pasit pe suprafata lunara si a intrat in istorie ca fiind primul om ce a ajuns pe Luna, spunand:
„Un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire”.
Vom prezenta in continuare cateva intre intrebarile care au creat suspiciuni, si niste raspunsuri care vor rezolva intr-o oarecare masura enigmele respective.
De ce steagul se misca precum in bataia vantului?
„Nefiind atmosfera si nefiind gravitatie acest lucru nu trebuia sa se intample” sustin cei ce cred ca filmarile au fost facute pe pamant.
Stalpul de sustinere al steagului a fost scuturat, ceea ce a urmat, a fost o continuare a oscilarii, nefiind vorba de frecarea cu aerul precum se intampla pe Pamant ca sa amortizeze miscarea. Argumentul steagului nu dovedeste falsificarea misiunii. O teorie a lui Newton spune:
“Un corp aflat in miscare tinde sa ramana in miscare atata timp cat asupra lui nu se exercita nici o forta.”
De ce nu s-a vazut nicio stea pe cer?
Aparatele din acea vreme nu erau de calitatea celor actuale. Expunerea a fost reglata pentru sol, iar pentru stele ar fi fost nevoie de o alta perioada de expunere. Acesta este unul din raspunsurile simple care se pot gasi la aceasta nelamurire. Neexistand atmosfera, lumina Soarelui era foarte intensa si astfel acoperea tot ce provenea din „afara”. Oficialii NASA au sustinut faptul ca lumina solara, extrem de puternica pe suprafata selenara, este capabila sa obtureze orice imagine a stelelor. Acelasi lucru se intampla, sustin oamenii de stiinta americani, in momentul in care ai incerca sa fotografiezi cerul pe timpul noptii, intr-un oras puternic iluminat. Singura posibilitate ca stelele sa devina vizibile pe Luna ar fi aceea ca un astronaut sa realizeze fotografiile pe partea intunecata a Lunii.
Litera “C” pe o piatra lunara
Desi nu este nici pe departe o dovada a musamalizarii, au fost multe persoane care au sustinut ca acea litera a fost gravata pe piatra precum in studiourile de la Hollywood unde s-ar fi marcat fiecare recuzita cu locul unde ar trebui sa fie pozitionata. Chiar daca ar fi inscenate imaginile, cei de la NASA nu ar fi scapat un asemenea detaliu. Studiile asupra pozelor au aratat ca acea litera “C” a survenit in urma developarii filmului si ca a fost defapt o fibra sau un fir de par pe hartie cand a fost scoasa.
De ce nu s-a ridicat praful de nisip la aselenizare?
Experimentele asupra unei singure graunte de praf ne ajuta sa intelegem unele din proprietatile ciudate dar si complexe ale prafului lunar. Astronautii ce au calcat pe luna intre 1969 si 1972 au fost surprinsi sa constate cat de „lipicios” este praful lunar. Se lipea de costumele si uneltele lor, era o adevarata problema, declara astronautii. Multi cercetatori sustin ca praful lunar este incarcat electric. In timpul unei zile lunare, razele ultraviolete intense (UV) de la soare lovesc electronii. Grauntele de praf de pe suprafata Lunii in timpul unei zile, devin incarcate pozitiv. Eventual, incarcarile de respingere devin atat de puternice, incat grauntele sunt aruncate kilometri deasupra Lunii, pana gravitatea le va face sa cada inapoi.
