6. Mycobacterium leprae
Mycobacterium leprae a fost descoperit ca agent etiologic al leprei in anul 1869 de medicul norvegian „Gerhard Armauer Hansen” (1841-1912). Boala care in prezent exista in mai multe tari cu clima tropicala. Bacteria se dezvolta in celelule macrofage (celule cu rol de aparare a organismului) si celule Schwann (celule gliale care formeaza o teaca protectoare de mielina a axonului neuronal). Infectia cu Mycobacterium leprae, dupa o incubatie lunga de luni sau ani de zile, bacteria produce inflamatii tumorale urmat de ulceratii prin distrugerea nervilor si descompunerea tesuturilor pe fata bolnavului sau prin caderea extremitatilor. Boala apare la toate mamiferele si om, un caz de exceptie fiind animalele din grupa furnicarului si lenesului ordinul (Cingulata) familia (Dasypodidae) care au temperatura corpului mai scazuta. Acest fapt este deosebit de important in cecrcetarea bolii si in producerea vaccinului.
5. Haemophilus influenzae
Haemophilus influenzae este denumirea data unor bacterii care determina la om infectii cu localizari diverse in organism: pneumonii, meningite, otite, epiglotite etc. In functie de diferentele antigenelor de la suprafata acestor bacterii, s-au identificat sase serotipuri majore notate cu literele de la a la f. Haemophilus influenzae tip b (Hib) este o bacterie care determina numeroase infectii severe in cazul copiilor sub 5 ani, formele grave afectand mai ales sugarii peste 2 luni. Focarul de infectie il reprezinta purtatorii asimptomatici, microbul fiind cantonat in nazo-faringe. Rata purtatorilor de Hib este maxima la copiii prescolari, varsta la care survine in mod obisnuit colonizarea. Bacteria este transmisa prin intermediul picaturilor respiratorii exteriorizate (picaturile Pfl gge), ca urmare a contactului cu purtatorii asimptomatici de Hib, mai rar in urma contactului cu o persoana bolnava. Contagiozitatea infectiei Hib invazive este limitata, dar in anumite circumstante poate creste foarte mult.
