In satucul Podul Trestiei, din comuna Jitia, este ascunsa chiar comoara dacilor in padurea din apropiere, potrivit monitorulvn.ro.
Locul este unul aparte, un sir intreg de stanci cu semne si scrisuri care mai de care mai stranii si mai haotice, precum un cod, stand marturie. Locul a fost verificat de Securitate pe vremea comunistilor si urma ca o echipa de specialisti sa vina cu aparate speciale, sa scoata comoara din pamant. Fostul director al Muzeului Vrancei a murit fara a reusi sa desluseasca misterul pietrelor insemnate din vechime. Unele pietre au fost daramate fiindca au fost efectuate exploatari de lemn in zona. Gabriela Macovei, cercetator stiintific, doctor asociat la Academia Romana, Filiala Iasi, trage un semnal de alarma:
„Opriti masacrul de la comoara dacilor!“.
Ca sa ajungi la locul cu pricina, din Jitia de Jos de la Drumul National DN2 N pana in satul Podul Trestiei sunt in jur de 1,5 kilometri, iar din sat pana la locul comorii „sa mai fie de trei ori pe atat“. Ghidul nostru, Enache Ticu, de 63 de ani din satul Podul Trestiei, martor al trecerii timpului peste acele zone ne povesteste cu lux de amanunte tot ce stie despre comoara dacilor. Tezaurul dacilor liberi de la curbura subcarpatilor este codificat de stancile cu semne pe ele. Oamenii din sat stiau de la batranii lor ca acolo e o comoara pentru ca in anumite nopti, cum ar fi Preierul Sfantului Gheorghe, jucau flacari albastre deasupra.
„Din batrani stiu ca este ingropata comoara dacilor in acel loc. Cei care au pus-o acolo au scris pe pietre in speranta ca cineva va descifra codul si ii va da de urma. Oamenii de aici din sat au sapat mereu sa gaseasca comoara, dar nu au dat de nimic. Acel loc era mult mai frumos cu ani in urma, insa au taiat padurile, au daramat si o parte din stancile cu scrisuri pe ele. Bolovanii erau mai desi si era un fel de linie nu ca acum, au umblat la ei cu buldozere si daramati de pe culmea dealului. Eu am ajuns prima data acolo cand avem cativa anisori si ma duceam cu vacile prin preajma. Erau cu mine si altii copii din sat, dar atunci nu stiam noi de scrisurile alea dupa pietre. Mai tarziu oamenii batrani ne spuneau ca acolo e si o scriere prin semne. Semnele au ramas la fel, nu s-au deteriorat dar nici nu au aparut altele. Mi-au ramas in minte, parca ieri le-am vazut prima data“, a declarat Enache Ticu.
Securitatea voia sa scoata comoara
Bucatile de stanca legate intr-o salba au, in mod cert, foarte multe semne carora nu le poti da o explicatie rezo-nabila. Ca sa intelegem ceva, radem muschiul verde de pe ele, indepartam praful si facem fotografii. Acum nu mai avem nicio indoiala. Liniile sunt foarte clare, se intretaie in fel si chip, mai subtiri sau mai groase, aliniate si suprapuse in calupuri de 4-6 dungi. Trecand de la una la alta, observam ca ele se insira, la fel ca cele aflate langa stancile uriasilor, pe creasta inalta de deal care delimiteaza, ca un fel de cumpana, doua vai destul de adanci.
„Pana in Revolutie au venit doi securisti, m-au luat si m-au pus sa-i duc aici sa vada la fata locului. Au zis ca sunt de la judet, de la primul secretar. Ne-au cercetat cu privire la ce stim despre locul de acolo, de unde stim, de unde am aflat, daca am fost si noi sa sapam dupa comoara, treburi din astea. Aia doi au zis ca dupa ei urma sa vina niste specialisti cu aparate sa cerceteze acolo, sa se uite acolo in pamant deoarece este ascuns ceva care este de patrimoniu national. Dupa aia a venit si muzeograful Constantinescu, pe vremea aia director la Muzeu din Focsani. Cand am ajuns cu el acolo a ramas mut. S-a inchinat omul de ce a vazut acolo si a zis:«Doamne ce este aicea, aici e ceva care nu va pot spune la toti». A fotografiat, a filmat toate pietrele si a mai spus ca asemenea semne de pe bolovanii de acolo nu le poate citi decat un profesor de la Iasi. Oamenii, mai in gluma mai in serios, sapau dupa comoara, si acum sunt gaurile pe deal pe acolo. Tot la batrani am auzit cum ca pe deal ar fi jucat comoara, adica la anumite sarbatori importante din an iese o flacara din pamant. De comoara dacilor se vorbea mai tot timpul. Nu am auzit sa se fi gasit vreodata ceva, deoarece ar fi bagata mult in pamant“, a mai spus batranul in timp ce razuia muschiul de pe stanca pentru a scoate la iveala inscrisurile.
