La poalele unui munte traiau o iapa cu manzul ei, care se tinea tot timpul pe urmele ei.
Intr-o zi, iapa i-a spus manzului.
– Dragul meu, acum esti destul de mare, poti sa faci ceva pentru mine?
Desigur, mi-ar placea foarte mult!
Iapa a zambit si a spus fericita.
– Ce manz dragut esti! Atunci ia sacul asta de grau si du-l la moara. Si i-a pus sacul de grau in spate.
Manzului nu i s-a parut greu, dar i-a zis mamei lui:
– Vii si tu cu mine?
– Atunci de ce ti-as mai fi cerut tie sa duci sacul, daca trebuie sa merg cu tine? A zis ea. Pleaca mai repede si sa te intorci devreme, sa luam cina impreuna.
Si manzul a plecat singur la moara.
Ca sa ajunga la moara, trebuia sa treaca printr-un rau. Ajungand la malul raului s-a speriat de apa.
– Sa trec sau sa n-o trec? Mama nu este langa mine, ce ar trebui sa fac? si-a zis manzul, dorind ca mama sa fi fost langa el.
Dar nici urma de mama. A vazut numai un bivol care pastea iarba pe malul apei. Manzul s-a apropiat de el si l-a intreba:
– Unchiule bivol, poti sa-mi spui daca pot sau nu sa trec apa?
– Apa nu e adanca, i-a raspuns bivolul. Nu ajunge nici pana la genunchii mei, cum sa nu poti s-o treci?
Auzind manzul, a fugit la rau.
– Hei, asteapta putin! s-a auzit o voce.
– Cine este? s-a mirat manzul.
S-a oprit si cand s-a uitat a vazut o ververita.
Veverita statea pe creanga unui copac si, dand din coada-i stufoasa, i-a zis.
– Nu te lua dupa vorbele bivolului! Apa este foarte adanca si o sa te ineci.
– De unde stii tu ca apa este adanca? A intrebat-o manzul.
– Daca nu e adanca, atunci cum de s-a inecat ieri prietena mea cand a vrut s-o treaca? Nu te lua dupa vorbele bivolului.
– Pana la urma raul este adanc sau nu? S-a intrebat manzul nedumerit.
Mai bine ma duc sa o intreb pe mama.
– Gata, te-ai si intors?
– Raul este prea adanc nu pot sa-l trec.
– Cum sa fie adanc? a zis iapa. Unchiul magar l-a trecut de nu stiu cate ori cu legatura de lemne in spate. El a spus ca apa-i ajunge numai pana la burta, nu-i deloc adanca.
– Asa mi-a spus si mie unchiul bivol, ca apa nu ajunge decat pana la genunchii lui.
– Atunci de ce n-ai trecut raul;
– Dar… veverita mi-a spus ca apa-i foarte adanca si ca ieri s-a inecat prietena ei cand a vrut sa o treaca.
– Dar nu te-ai gandit bine la ce au vrut sa spuna ei?
– M-am gandit putin, dar nu stiu cine are dreptate.
Razand, mama i-a spus:
– Ia gandeste-te cat de mare este bivolul si cat de mica este veverita!…
– Am inteles, a zis manzul si a luat-o la fuga spre rau. Cand sa-l treaca, a constatat ca apa nu era nici cum spusese bivolul, nici cum spusese veverita. De abia ii ajungea pana la genunchi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.