La poalele unui munte traiau o iapa cu manzul ei, care se tinea tot timpul pe urmele ei.
Intr-o zi, iapa i-a spus manzului.
– Dragul meu, acum esti destul de mare, poti sa faci ceva pentru mine?
Desigur, mi-ar placea foarte mult!
Iapa a zambit si a spus fericita.
– Ce manz dragut esti! Atunci ia sacul asta de grau si du-l la moara. Si i-a pus sacul de grau in spate.
Manzului nu i s-a parut greu, dar i-a zis mamei lui:
– Vii si tu cu mine?
– Atunci de ce ti-as mai fi cerut tie sa duci sacul, daca trebuie sa merg cu tine? A zis ea. Pleaca mai repede si sa te intorci devreme, sa luam cina impreuna.
Si manzul a plecat singur la moara.
Ca sa ajunga la moara, trebuia sa treaca printr-un rau. Ajungand la malul raului s-a speriat de apa.
– Sa trec sau sa n-o trec? Mama nu este langa mine, ce ar trebui sa fac? si-a zis manzul, dorind ca mama sa fi fost langa el.
Dar nici urma de mama. A vazut numai un bivol care pastea iarba pe malul apei. Manzul s-a apropiat de el si l-a intreba:
– Unchiule bivol, poti sa-mi spui daca pot sau nu sa trec apa?
– Apa nu e adanca, i-a raspuns bivolul. Nu ajunge nici pana la genunchii mei, cum sa nu poti s-o treci?
Auzind manzul, a fugit la rau.
– Hei, asteapta putin! s-a auzit o voce.
– Cine este? s-a mirat manzul.
S-a oprit si cand s-a uitat a vazut o ververita.
Veverita statea pe creanga unui copac si, dand din coada-i stufoasa, i-a zis.
– Nu te lua dupa vorbele bivolului! Apa este foarte adanca si o sa te ineci.
– De unde stii tu ca apa este adanca? A intrebat-o manzul.
– Daca nu e adanca, atunci cum de s-a inecat ieri prietena mea cand a vrut s-o treaca? Nu te lua dupa vorbele bivolului.
– Pana la urma raul este adanc sau nu? S-a intrebat manzul nedumerit.
Mai bine ma duc sa o intreb pe mama.
– Gata, te-ai si intors?
– Raul este prea adanc nu pot sa-l trec.
– Cum sa fie adanc? a zis iapa. Unchiul magar l-a trecut de nu stiu cate ori cu legatura de lemne in spate. El a spus ca apa-i ajunge numai pana la burta, nu-i deloc adanca.
– Asa mi-a spus si mie unchiul bivol, ca apa nu ajunge decat pana la genunchii lui.
– Atunci de ce n-ai trecut raul;
– Dar… veverita mi-a spus ca apa-i foarte adanca si ca ieri s-a inecat prietena ei cand a vrut sa o treaca.
– Dar nu te-ai gandit bine la ce au vrut sa spuna ei?
– M-am gandit putin, dar nu stiu cine are dreptate.
Razand, mama i-a spus:
– Ia gandeste-te cat de mare este bivolul si cat de mica este veverita!…
– Am inteles, a zis manzul si a luat-o la fuga spre rau. Cand sa-l treaca, a constatat ca apa nu era nici cum spusese bivolul, nici cum spusese veverita. De abia ii ajungea pana la genunchi.
