Ultima vizita in strainatate a lui Nicolae Ceausescu, cea din Iran, fusese pregatita cu mult timp inainte, iar dictatorul ar fi efectuat-o doar dupa ce s-ar fi asigurat ca situatia din Timisoara ar fi fost sub control. Informatii recente arata, ca, de fapt, Ceausescu si-ar fi pregatit fuga. Si asta nu oricum, ci cu nu mai putin de 24 de tone de aur, informeaza Romania TV.
La doar cateva saptamani dupa ce a cazut Zidul Berlinului, pe 2 si 3 decembrie, la Malta, Mihail Gorbaciov si George Bush senior isi dau mana, istoric, declarand inchis Razboiul Rece. Dar Romania era inca socialista si condusa, inca, de poate cel mai incapatanat lider comunist din Europa. In acest context involburat, Ceausescu face cateva gesturi care indica, ori un om nebun, ori pe unul care joaca teatru.
Primul gest inexplicabil este plecarea sa la vanatoare. Pregatita pentru 3 decembrie, adica fix pentru data in care, la Malta se redesena harta Europei, vanatoarea este amanata pentru 10. Vanatoarea a avut loc, dar participantii au remarcat un Ceausescu schimbat, imbatranit, tacut si, in general, intr-o stare in care un om obisnuit ar trebui sa caute mai degraba un spital decat lighioane prin padure. Al doilea gest bizar facut de Ceausescu a fost efectuarea vizitei oficiale in Iran, in conditiile in care tara era sub asediu, iar la Timisoara, razboi in toata regula. Si nu se pune in discutie ipoteza dezinformarii, atata timp cat, cu o zi inainte de a pleca, pe 17 decembrie, a dat ordin ca sa se foloseasca munitie de razboi impotriva manifestantilor.
Abia dupa acest ordin, care arata clar ca dictatorul stia ce lasa acasa, el a plecat in Iran. Nu de mult, in presa a aparut marturia unui enigmatic general specialist in comunicatii. Acesta sustine ca, de fapt, vizita in Iran a constituit, o componenta a preparativelor lui Ceausescu de a fugi din tara. Conform acestui personaj, cu patru zile inainte, in noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni ar fi decolat doua avioane, unul catre Kiev, altul catre Teheran. Fiecare aparat ar fi avut la bord cate 12 tone de aur. Primul ar fi fost destinat rusilor, ca pret al libertatii pentru Ceausescu. Al doilea trebuia sa fie luat cateva zile mai tarziu, de la Teheran, de familia dictatorului, care urma sa plece spre Chile, tara in care sa se stabileasca.
Totusi, Ceausescu s-a reintors la Bucuresti, pe 20 decembrie, cu avionul. El ar fi procedat astfel, fiind convins de anumite structuri, care il voiau neaparat mort, ca totul este sub control in tara. O parte a echipei care a compus, la plecare, delegatia pentru Teheran, s-a intors in tara, abia pe 26 decembrie, cu vaporul. Revolutia a prins motonava Targu Neamt, in portul Durres, in Albania. Chiar si in acest bastion comunist, vestea despre evenimentele din Romania, ajunsese prin intermediul televiziunilor italiene, care puteau fi receptionate la Durres. Cand s-a rupt prima data tacerea radio cu statia de radiocoasta Constanta, nava Targu Neamt a primit ordin sa se indrepte catre Istanbul, de unde o sa preia „o marfa speciala”.
In rada la Istanbul, vasul este intampinat de consulul roman sosit cu o salupa. Echipajul vasului a vazut atunci ca marfa speciala era, de fapt, o echipa de indivizi bine facuti, in costume, si cu genti voluminoase. Apoi, la Constanta, vasul a primit ordin sa lase ancora in rada, iar echipa a fost preluata tot de o salupa cu care ii intampinase contraamiralul Gheorghe Anghelescu. Asupra acestui mai putin cunoscut episod, putini s-au aplecat. Unica ancheta facuta oficial spune doar ca respectivii erau securistii care se ocupau in mod uzual de paza lui Ceausescu. Neuzuale sunt atat traseul urmat pentru repatriere, cat si faptul ca dictatorul s-ar fi debarasat de paza, tocmai cand avea toate motivele sa se apere cat mai bine. Evident, aceasta celula de securitate, fusese lasata la Teheran cu o misiune.
Cat despre continutul neelucidat al bagajelor, greutatea aparenta si volumul acestora, cel mai probabil, gentile ar fi continut o suma enorma de bani, suma rezultata de vanzarea aurului.
