„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa)”; aceasta-i Rugaciunea Inimii, numita si Rugaciunea Mintii sau Rugaciunea Mintii in Inima.
Acesta-i continutul puternic al tainicei rugaciuni, poate singura dintre toate rugaciunile ortodoxe, care implica respiratia.
Cat rostim: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa)”, ne tinem putin respiratia, apoi expiram lung si ne concentram pe ce simtim.
Cand inspiram, sa urmarim cu mintea coborarea aerului in plamani si sa spunem:”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu”, iar cand expiram aerul sa spunem „miluieste-ma pe mine pacatosul (pacatoasa)!”. Acest lucru se face pentru a permite mintii sa se fixeze pe rugaciune si sa se intoarca in inima.
Parintele Arsenie Boca ne dezvaluie rostul minunatei rugaciuni: „Fiindca noi nu putem fi contemporani cu Iisus, este Iisus contemporanul nostru pe veacuri. Inspiram atotprezenta Sa in Prea Sfant Numele Sau si expiram aerul stricat al pacatelor noastre. Inspiri Duhul Sfant si Duhul lui Dumnezeu si expiri duhul rau din tine”.
Numele ei – adica Rugaciunea Inimii sau a Mintii – exprima chiar puterea de a crea legatura mintii noastre cu inima.
Cheia este chiar numele sfant al lui Iisus, care, atunci cand este repetat fara oprire, intrerupe fluxul mintii negative lumesti si restabileste comuniunea interioara cu Dumnezeu.
Cei mai multi calugari o spun continuu, indiferent ce ar face.
Printre darurile pe care ni le aduce se numara vederea in Duh sau clarviziunea, dar aceasta-i doar o consecinta fireasca a rugaciunii, ca si sfintenia, nu scopul ei.
in vreme ce noi spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine, pacatosul”, mintea de zi cu zi ne aminteste de facturi si rate neplatite, ca ne doare nu stiu ce organ, ca ne este frig, cald sau foame, ca ne-a agresat cineva, ca ne-a parasit X sau Y!
Vazand toate acestea prin proprie experienta, putem intelege ca mintea omeneasca are puteri inca necunoscute, care servesc perpetuarii suferintei si intunericului interior.
Iar Rugaciunea Inimii tocmai asta face: ne impinge pe drumul care face legatura dintre inima si mintea noastra, spulberand toata energia negativa.
Adica, asa cum a spus parintele Arsenie Boca, mergem pe drumul care ni se dezvaluie in traire, sub forma „nesfarsitei iubiri de Dumnezeu, de oameni si de toata faptura”.
Poate ar trebui sa ne luam liber „de la mintea lumii inconjuratoare”, sa iesim din fantastica ei zdruncinare si sa alergam cu toata bucuria si neingradit catre fiinta noastra.
Mintea negativa ne va da prilej de „impiedicare” in rugaciune si ne vom intalni cu asta imediat ce incepem sa o rostim.
Lucrurile rele ale lumii sunt usoare. Aproape ca vin de la sine. De la sine vine gandul rau, nu este nevoie sa facem efort.
Pentru gandul bun insa, este nevoie de curaj. De credinta. De toleranta, de munca si de multa rabdare.
Iar pentru a rosti o rugaciune, avem nevoie de toate calitatile si virtutile interioare, care se consolideaza pe masura de trecem obstacolele mentale.
Daca vom incerca sa spunem Rugaciunea Inimii neincetat, mai ales atunci cand avem o cumpana, vom observa o „alta minte” care se gandeste la provocarile zilnice.
Sursa: Secretele
