IV. Lupta
Puritatea ideologica a Statului Islamic are o virtute compensatorie, anume ca ajuta observatorii sa prezica unele dintre actiunile gruparii. Statul Islamic se lauda cu planurile sale si, ascultand cu grija, se pot deduce macar partial actiunile sale viitoare.
Statul Islamic si adeptii sai cred ca noul califat trebuie sa aiba o politica externa, in special prin „jihadul ofensiv”, adica extinderea cu forta in tari conduse de non-musulmani. Razboiul de extindere a califatului este o datorie esentiala a califului. Califul trebuie, de altfel, sa declare jihad cel putin o data pe an.
Argumentarea adeptilor este ca Statul Islamic opereaza cu politici ale milei, nu cu brutalitate, si statul are obligatia de a-si teroriza inamicii, cu decapitari, crucificari si luarea in sclavie a femeilor si copiilor, deoarece astfel grabeste victoria si evita un conflict prelungit. Tratatele de pace sunt permise, conform dreptului islamic, doar temporar si nu mai mult de zece ani.
O modalitate de a scoate adeptii de sub mirajul Statului Islamic este sa coplesesti militar organizatia si sa ocupi partile din Irak si Siria care formeaza califatul. Al Qaida nu poate fi eradicata, deoarece poate supravietui in subteran. Statul Islamic nu poate face asta – daca isi pierde teritoriul, va inceta sa mai fie un califat.
Califatele nu pot fi miscari subterane, deoarece le lipseste autoritatea teritoriala: le iei teritoriul si toate juramintele de supunere nu mai sunt valabile. Fosti adepti mai pot continua sa atace Occidentul si sa decapiteze dusmanii, dar ca agenti individuali. Valoarea propagandistica a califatului ar disparea si, odata cu ea, datoria religioasa de a imigra pentru a deveni supus al califatului.
Solutia expertului este insa ca o sangerare continua a Statului Islamic, prin loviturile aeriene, este cea mai buna dintr-o serie de solutii militare proaste. Nici kurzii, nici siitii nu vor putea ocupa califatul, insa pot impiedica Statul Islamic sa se extinda, si cu fiecare luna care trece fara extindere, pare mai putin statul cuceritor al profetului Mahomed si mai mult un guvern din Orientul Mijlociu, care nu reuseste sa aduca prosperitatea pentru cetatenii sai.
V. Descurajare
Ideologia Statului Islamic exercita o influenta puternica asupra unei parti a populatiei. Non-musulmanii nu le pot spune musulmanilor cum sa-si practice corect religia, insa musulmanii au inceput aceasta dezbatere in interiorul lor de ceva timp.
O ramura a islamului ofera o alternativa radicala la Statul Islamic, la fel de inflexibila, dar cu concluzii complet diferite. Aceasta ramura s-a dovedit atragatoare pentru multi musulmani care doresc sa vada textele sfinte aplicate pana la virgula, asa cum erau la inceputurile islamului. Sustinatorii Statului Islamic stiu cum sa reactioneze fata de musulmanii care ignora parti din Coran: cu excomunicarea. Dar stiu si ca acei musulmani care citesc Coranul la fel de asiduu ca ei sunt o amenintare ideologica reala.
Baghdadi este salafist – termen care a fost distorsionat in parte si pentru ca din randurile sale s-au ridicat jihadisti. Dar majoritatea salafistilor nu sunt jihadisti si majoritatea adera la secte care resping Statul Islamic.
Ei sunt dedicati extinderii Dar al-Islam, pamantul islamului, si chiar sustin implementarea unor practici mai monstruoase precum sclavia si amputarea, dar intr-un viitor indepartat.
Prioritatea lor absoluta este purificarea personala si practica religioasa, si orice ii indeparteaza de la aceste scopuri – cum ar fi razboaiele sau revoltele care deranjeaza vietile si rugaciunile – este interzis.
Majoritatea salafistilor cred ca musulmanii trebuie sa se indeparteze complet din politica si le este interzis sa ii dezbine pe musulmani, cum ar fi prin excomunicarea in masa practicata de Statul Islamic.
Salafistii cred ca, prin practicarea cat mai corecta a religiei, Allah ii va binecuvanta cu putere si, poate, va aparea si un califat. In acel moment, musulmanii vor fi razbunati si va avea loc victoria de la Dabiq. Asadar, califatul nu se poate naste decat prin vointa lui Allah, cred acestia.
Statul Islamic ar putea argumenta ca Allah l-a numit la Baghdadi. Salafistii cred insa ca acest califat trebuie sa se bazeze pe consensul invatatilor din Mecca si Medina, lucru care nu a avut loc.
Statul Islamic ridiculizeaza aceste opinii si pe salafisti. Salafismul ofera totusi un antidot la jihadismul lui Baghdadi.
Cei care ajung la credinta dorindu-si o lupta nu pot fi impiedicati sa devina jihadisti, insa cei manati in special de dorinta de a gasi o versiune ultraconservatoare, fara compromisuri, a islamului, au o alternativa in salafism, spune expertul citat.
Sursa: ziare.com
