I. Devotiunea
Statul Islamic si-a facut cunoscuta originea intr-un material propagandistic cu Osama bin Laden si Abu Musa’b al Zarqawi, seful al Qaida in Irak. Nu era mentionat insa succesorul lui Osama, Ayman al Zawahiri, care nu i-a jurat credinta lui Baghdadi si este tot mai urat de jihadisti. Ruptura dintre Statul Islamic si al Qaida zilelor noastre era inevitabila.
Zawahiri si celalalt lider al Qaida izolat, Abu Muhammad al Maqdisi, se identifica cu ramura jihadista a sunnismului, salafismul. Maqdisi l-a invatat pe Zarqawi, care a pornit razboiul in Irak si s-a remarcat prin fanatism si, in cele din urma, a fost respins de mentorul sau, deoarece ii placeau spectacolele sangeroase si ii ura pe ceilalti musulmani, pe care ii excomunica sau executa. In islam, practica excomunicarii, takfir, este periculoasa din punct de vedere teologic.
Daca acuzatorul greseste spunand despre un musulman ca este tradator, atunci el insusi comite apostazie printr-o falsa acuzatie. Pedeapsa pentru apostazie este moartea. Cu toate acestea, Zarqawi a extins actiunile care pot face infideli din musulmani.
Maqdisi i-a scris fostului invatacel, sfatuindu-l sa fie precaut cand proclama takfir sau ii proclama pe oameni apostati din cauza pacatelor – diferenta dintre pacat si apostazie stand chiar la baza rupturii dintre al Qaida si Statul Islamic.
Zarqawi a extins gama de pacate pentru care cineva poate fi excomunicat la vanzarea de alcool si droguri, purtarea vesmintelor occidentale sau raderea barbii, votarea in alegeri si… a fi siit – intrucat a fi siit, asa cum sunt majoritatea arabilor din Irak, se indeplinesc toate standardele acestea, siismul fiind privit ca o inovatie, si sa inovezi Coranul inseamna sa ii negi perfectiunea initiala.
Asta inseamna ca aproximativ 200 de milioane de siiti ar trebui sa moara, la fel ca si sefii de state musulmane, care au ridicat legea omeneasca deasupra sharia, candidand in alegeri si impunand legi care nu sunt date de Allah.
Pe baza doctrinei takfiri, Statul Islamic este dedicat purificarii lumii de numere mari de oameni. Se crede ca in teritoriile ocupate executiile au loc, in masa sau individual, continuu, victimele fiind „apostatii” musulmani. Nu sunt executati automat crestinii, care platesc o taxa speciala.
