Atunci cand o persoana sufera un stop cardiac, isi pierde cunostinta si nu mai prezinta semne vitale, dar creierul continua sa fie activ. Intr-un studiu anterior, publicat de PNAS in 2013, Borjigin si colegii sai a descoperit ca in timp ce inima moare, este inundata de semnale transmise de creier, probabil intr-o incercare disperata de a o salva. Aceasta furtuna de semnale chimice ar putea fi responsabila pentru experientele relatate de unii oameni care si-au revenit din moarte clinica, conform lui Borjigin.
In noul studiu, cercetatorii au indus starea de stop cardiac unor soareci, fie dupa ce i-au introdus intr-un mediu bogat in dioxid de carbon, or administrandu-le o injectie letala, scrie Live Science, conform Agerpres. Oamenii de stiinta au studiat activitatea cerebrala a animalelor prin intermediul electroencefalografiei si respectiv activitatea cardiaca prin intermediul ecocardiografiei, in momentele dinaintea mortii. Echipa a examinat si substantele chimice prezente in inima si creierul rozatoarelor. S-a remarcat initial ca rata batailor inimii soarecilor a scazut rapid, dar apoi, imediat, activitatea lor cerebrala a devenit puternic sincronizata cu activitatea cardiaca. Echipa de cercetatori a folosit o noua tehnica pe care a dezvoltat-o pentru a masura rata cardiaca, bataie cu bataie.
In timp ce creierul si inima rozatoarelor erau sincronizate, oamenii de stiinta au observat sinteza a peste o duzina de substante neurochimice, asa cum este dopamina, care produce o senzatie de placere, si noradrenalina, un neurotransmitator al sistemului nervos simpatic, care produce senzatia de alerta. Aceasta furtuna chimica declansata de creier atunci cand inima se opreste ar putea fi explicatia pentru care oamenii care si-au revenit din moarte clinica au povestit ca au trecut prin niste experiente „mai reale decat realitatea”.
In cazul soarecilor, activitatea creierului si a inimii a ramas sincronizata pana in momentul in care inima a intrat in stare de fibrilatie ventriculara, in care camerele inferioare ale inimii nu se mai contracta corespunzator, iar inima nu mai pompeaza sange.
Atunci cand oamenii de stiinta au blocat acest flux de substante chimice de la creier spre inima, prin sectionarea maduvei spinarii cobailor, animalele au intrat mult mai tarziu in starea de fibrilatie ventriculara, rezistand de trei ori mai mult decat soarecii a caror maduva nu a fost sectionata. „Intrebarea de 1 milion de dolari este daca si corpul uman se comporta la fel”, a comentat Jimo Borjigin.
Daca oamenii de stiinta vor identifica o modalitate prin care sa intrerupa legatura dintre inima si creier, desigur fara a sectiona coloana pacientilor, atunci medicii ar dispune de mai mult timp pentru a incerca sa salveze viata pacientilor aflati in stop cardiac.
Sursa: jurnalul.ro
