Pastorii erau lacto–vegetarieni.
Grasimea vegetala provenea din nuci, in, canepa, mai putin din floarea soarelui.
Oualele de gaina (ocazional de curca, rata, gasca) se pregateau coapte, fierte, prajite, cu slanina sau branza.
Pestele era consumat mai ales in locurile din apropierea lacurilor, raurilor sau baltilor (crap, somn, rosioara, caracuda, caras, stiuca ) si se pregatea sub forma de ciorba sau fript. Scoicile, melcii si racii erau mancaruri ocazionale, numai in anumite regiuni.
In urma razboiului ruso-turc (1806-1812), prin ridicarea monopulului turcesc asupra cerealelor, graul devine accesibil. Este afectata cretsrea vitelor, prin sacrificarea terenurilor folosite ca pasuni.
Alimentatia era influentata negativ si de situatia economica a taranilor: sarcini fiscale impovaratoare, latifundiile mosieresti se maresc, populatia creste, pamantul cultivabil are suprafete din ce in ce mai mici, drepturile clacasului sunt nesocotite.
Taranul roman s-a hranit astfel de-a lungul timpului:
– porumb fiert sau fript – vara;
– leguminoase (fasole, linte, mazare, bob), radacinoase, cartofi, varza acra – iarna;
– urzici, hamei, loboda, podbal, stir, dragavei (stevie), macris – primavara;
– mamaliga sau malai facute din faina de porumb, rar amestecate cu hrisca(chitan) sau faina de secara si verdeturi multe.
– ciuperci, vegetatie spontana;
– de Craciun – porc (slanina, carnati, jumari, carne prajita), de Pasti – miel.
Se respectau posturile si sarbatorile religioase.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cerealele si plantele oleaginoase cultivate au inceput sa fie tratate chimic. Pasarile si animalele au inceput sa fie crescute in crescatorii, cu hrana modificata!
Toate acestea au dus la ceea ce se intampla astazi: cantitati mari de produse slabe calitativ si nutritiv, care produc imbolnaviri.
Sursa: Secretele
