Vinerea Mare este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit Mantuitorul lumii. Zi aliturgica, pentru ca Liturghia reprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos, in chipul painii si al vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce in aceeasi zi. In seara acestei zile se oficiaza denia Prohodului Domnului. in Sambata Mare, gospodinele pregatesc mancarea pentru masa de Pasti si fac ultimele retusuri prin casa. Principala grija a oamenilor inainte de sarbatoarea Sfintelor Pasti nu este, insa, mancarea, ci primenirea hainelor, caci, la fel ca apa, haina are un rol purificator.
In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. in zorii zilei de inviere este dus din nou in Sfantul altar si este asezat pe Sfanta masa, unde ramane pana in miercurea dinaintea inaltarii Domnului. Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.
In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe Sfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica.
Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.
Sambata Mare este ultima zi in care se mai fac pregatiri pentru Pasti. De obicei, in aceasta zi se sacrifica mielul, care este simbolul lui Iisus in traditia crestina. Atunci cand Iisus a murit pe cruce pentru mantuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit mielul lui Dumnezeu, simbolizand sacrificiul sau desavarsit. De obicei, de pe masa crestinilor, in ziua de Pasti nu lipsesc preparatele din miel, precum: drobul, borsul de miel, stufatul sau friptura.
In Sambata Mare, gospodinele pregatesc mancarea pentru masa de Pasti si fac ultimele retusuri prin casa. Principala grija a oamenilor inainte de sarbatoarea Sfintelor Pasti nu este, insa, mancarea, ci primenirea hainelor, caci, la fel ca apa, haina are un rol purificator. inca de la inceputul Postului, gospodinele croiesc camasi noi, atat pentru ele cat si pentru restul familiei, pentru a le purta in ziua de Pasti.
Seara, gospodinele pregatesc cosul pe care urmeaza sa-l duca la biserica, la slujba de inviere. in el pun, de regula, o lumanare, oua rosii, pasca si cozonac. in unele zone, insa, se mai pun o bucata de slanina, sunca, zahar, faina, sare, usturoi, busuioc, carnati si o coptura in forma de miel. Peste toate acestea se asterne cel mai frumos stergar din casa. inainte de miezul noptii, se porneste catre biserica, unde credinciosii primesc lumina, semn al invierii Domnului. Dupa slujba, oamenii merg la cimitir si aprind si acolo lumanari, pentru a vesti si celor de dincolo invierea Mantuitorului.
