Din punct de vedere psihologic, minciuna reprezinta o afirmatie care este contrazisa de catre experienta si de observatie si care este oferita de o anumita persoana uneori in mod premeditat sau alteori in mod spontan, printr-o serie de afirmatii care conduc la denaturarea totala sau partiala a adevarului sau prin argumentarea selectiva, partiala, imprecisa sau exagerata a faptelor reale.
Potrivit studiilor din domeniul psihologiei comportamentale, minciuna s-a dovedit a fi un mecanism ce tine intr-o mare masura de instinctul de supravietuire. In urma acestor studii au fost identificate unele zone ale creierului care sunt activate si care sunt solicitate in mod aparte sub influenta unei minciuni sau a unui comportament inselator.
Din punct de vedere natural, mintea umana este alcatuita in asa fel incât fiinta umana sa afirme adevarul in aproape toate situatiile. Atunci când omul minte, apar la nivel trupesc o serie de manifestari fiziologice involuntare, care se constituie ca niste veritabile semne si indicii pentru cel care stie si este atent sa le observe in mod corect. Realizând un anumit antrenament adecvat ce implica atentie, cunoastere si luciditate, putem ajunge sa recunoastem, pe baza acestor indicii, situatiile in care fiintele umane cu care dialogam mint.
Actiunea de a minti poate fi o actiune spontana ce este folosita cu intentia de a produce confuzie, de a genera false sperante sau pentru a crea o anumita conjunctura sociala favorabila mincinosului. Minciuna repetata deformeaza caracterul omului si poate conduce la efecte devastatoare si la o grava deformare a perceptiei asupra realitatii.
Un observator care este antrenat in stiinta depistarii minciunii poate ajunge sa stie atunci când o ființa umana minte, chiar de la prima intâlnire sau de la prima conversatie. Pentru aceasta, este necesara analiza logica a fiecarui cuvânt rostit al interlocutorului si identificarea anumitor semne specifice care indica faptul ca ființa respectiva minte. Cunoasterea indiciilor care pot ajuta la demascarea unei minciuni este utila oricând, in orice situatie, deoarece aproape toti oamenii pot deveni, la un anumit moment dat, subiectul unei astfel de forme de actiune defavorabila.
Fluctuatiile vocii si neconcordanta in vorbire alcatuiesc un prim set de indicii ale existentei minciunii
Atunci când urmarim sa aflam daca interlocutorul nostru minte sau nu, este necesar sa ii analizam logic fiecare propozitie rostita si sa identificam neconcordantele care survin in vorbire. in ceea ce priveste vorbirea in ansamblu, coerenta de ansamblu a celor afirmate de un mincinos este mult afectata. Deoarece minciuna il perturba intr un anume fel pe mincinos, el poate face afirmatii mai mult sau mai putin contradictorii si poate da dovada de o bizara inconsecventa si incoerenta a scenariului care este vehiculat prin vorbire. Neconcordantele dintre afirmatii si aspectele care nu se potrivesc cu afirmatiile facute sunt primele indicii pe care trebuie sa le cautam atunci când vorbim cu o ființa pe care o suspectam ca ar spune un neadevar. Deoarece scenariul pe care cel care minte il exprima nu este bazat pe realitate, repetarea acestui ipotetic scenariu de mai multe ori poate scoate la iveala multe inconsecvente.
Aproximativ 5% dintre oameni mint mai mereu si multi dintre ei mint chiar destul de bine, astfel ca ajung chiar ei sa creada o mare parte din ceea ce mint. Atunci când o fiinta umana minte, de cele mai multe ori ea spune povesti atât de incâlcite, incât ajunge sa le creada chiar si ea si astfel sa ii amageasca pe ascultatori. Daca dorim insa sa demontam minciuna atunci când ne aflam fata in fata cu un astfel de mincinos, putem la un anumit moment dat sa ne privim interlocutorul cu atentie si, mai ales atunci când acesta nu se asteapta, sa-l intrebam ceva neasteptat, ceva ce el nu este pregatit sa raspunda, si astfel este posibil sa il prindem pe picior gresit.
Sursa: yogaesoteric.net
