Istoricul Lucian Boia arata in cel mai recent editorial al sau care sunt ambitiile lui Liviu Dragnea.
„Se zice ca ar avea stofa de dictator. Unii il compara de pe acum cu Ceausescu, pe altii ii nelinisteste mustata. in realitate, ambitiile lui Liviu Dragnea sunt mult mai modeste. Omului nu-i surade deloc perspectiva intrarii la puscarie. Acesta este marele lui proiect pentru Romania: sa scape de inchisoare, nici mai mult, nici mai putin, si cum sa scape altfel decat punand stapanire pe tara si dand cu justitia de pamant. A muncit din greu ca sa ajunga in fundatura unde se afla acum. si-a inlaturat mai intai rivalii din Partidul Social-Democrat, unde a instituit un soi de dictatura. A reusit apoi sa castige alegerile, cu o oferta, ce e drept, de nerefuzat. Le-a promis alegatorilor ca o sa ii scalde in bani, atat de multi bani incat nici n-or sa mai stie bietii oameni ce sa faca cu ei. De unde aceasta mana cereasca? Din bugetul statului, doar nu din buzunarul propriu. Iar daca bugetul nu o sa reziste, sa-i fie de bine. in schimbul acestei oferte mai mult decat generoase, nu a cerut mare lucru: doar sa fie lasat cateva momente, singur cu justitia, sa o ciufuleasca putin.
Odata alegerile castigate, si in imposibilitate, din evidente motive de ordin penal, sa se instaleze el insusi ca prim-ministru, si-a rezervat cel putin placerea de a alcatui guvernul, el si numai el, si strict cu persoane de cea mai mare incredere. De mult se vorbeste, dar mai mult se vorbeste decat se face, de primenirea clasei politice. Acum, insa, da: daca vreti primenire, o aveti din plin cu ministrii guvernului Grindeanu. Unul mai nou decat altul, unul mai necunoscut decat altul. Sa ii fi adus Dragnea de pe domeniul lui din Teleorman?
Grindeanu, ce sa zic, imi place, mai ales ca vorbeste una-doua cu ”ca si”. si chiar a nimerit-o cand s-a autocaracterizat ”eu, ca si prim-ministru”. si-a dat seama ca ar fi o exagerare sa se considere pur si simplu prim-ministru, e doar ” ca si prim-ministru”, cu alte cuvinte un prim-ministru surogat.
N-are rost sa spun toata povestea, ca doar o stim cu totii, ce a urmat emiterea faimoasei ordonante 13. Asa sa fi iesit la numaratoare sau i-au spus ei 13, intuind ca avea sa fie cu ghinion? Nu inteleg de ce s-au chinuit atat cu textul, cand lucrurile erau clare de la bun inceput. Ar fi sunat mult mai bine ceva in genul: ”Prin prezenta ordonanta sunt anulate toate acuzele trecute, prezente si viitoare, si toate sentintele trecute, prezente si viitoare care au fost, sunt sau vor fi rostite impotriva numitului Liviu Dragnea”. N-ar fi stricat niciun adaos prin care sa se interzica Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra respectivei ordonante.
Mi-a facut o foarte frumoasa impresie doamna ministru de la Interne. Mai ales atunci cand a dat citire listei cu ”instigatorii” la manifestatii. Ce idee minunata! Ar trebui sa o comunice si la Bruxelles. Am avut placuta senzatie ca ma intorc in timp, in anii adolescentei, pe vremea lui Gheorghiu-Dej, sau macar pe vremea lui Iliescu, in 1990. Sper ca intre timp i-ati si trimis la racoare, doamna. O intrebare numai: lista ramane deschisa, putem sa ne mai inscriem?
A vorbit, desigur, si Ion Iliescu, infierandu-l, ca instigator (domnul Iliescu se exprima corect, domnul Grindeanu ar fi zis ”ca si instigator”) pe presedintele Klaus Johannis, care si-ar fi iesit din rolul constitutional de moderator, punand astfel in pericol pacea sociala. De ce o fi procedat asa cand avea in fata stralucitul model de echidistanta politica, intruchipat de Ion Iliescu? Ne amintim doar, daca n-avem memoria prea scurta, cum s-a opus domnul Iliescu din rasputeri venirii minierilor la Bucuresti. si tot el i-a convins sa plece, altminteri ar mai haladui si acum pe strazile Capitalei. si-o mai fi ciomagit si el adversarii politici, din cand in cand, dar asta strict spre binele lor, ca sa le bage mintile in cap.
Din nefericire pentru Ion Iliescu, dar si pentru Liviu Dragnea, unii nu si-au bagat mintile-n cap. si sunt tot mai multi, scrie istoricul Lucian Boia pentru contributors.
