Dumitru Dan este romanul care a calatorit pe jos doar in opinci peste 100.000 de kilometri, o calatorie care poate parea o poveste SF.
In 1908, Dumitru Dan se afla la Paris impreuna cu viitorii sai tovarasi de calatorie, Paul Pirvu, Gheorghe Negreanu si Alexandru Pascu. Doi studiau la Conservatorul National de Arta Dramatica, iar Dan si Pirvu la Facultatea de Geografie. O studentie stramtorata de resursele limitate, completate cu sustinerea de mici concerte de muzica si dansuri populare pe la diverse teatre pariziene.
Un afis de pe un zid si lipsa banilor ii vor schimba destinul!
Dan retine pentru istorie: „Printre cei doi care s-au inscris la Conservator era si un ardelean Paul Pirvu, din Sibiu, care canta foarte bine din caval, din fluier si din cimpoi. Celalalt, Pascu, canta din armonica, din flaut, din clarinet si erau dornici de muzica si s-au inscris la Conservator. Eu si cu Negreanu am cautat sa fim inscrisi la facultatea de Geografie pentru ca era de trei ani si sa terminam mai repede si sa iesim si noi ca profesori”.
In acest context apare provocarea si spectaculoasa schimbare a patru destine, in urma citirii unui anunt des intalnit in acele zile pe zidurile cladirilor si in paginile ziarelor: Touring-Club de France organizeaza un concurs de globe-trotteri in care sa se faca ocolul pamantului; recompensa era substantiala: un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos in jurul lumii. Totul, in scopul stimularii turismului, unul dintre numeroasele obiective ale asociatiei franceze.
In conditii stricte, Dan marsaluia timp de 10-12 ore pe zi, indiferent de vreme…
Intrecerea urma sa se desfasoare in conditii stricte si de o rigoare deosebita, traseul, la alegerea concurentilor, trebuind sa fie parcurs integral pe jos: „Acolo, luand conditiunile, ne-au cerut asa: ca trebuie sa facem un program, un itinerariu prin care sa aratam pe unde mergem, pe unde trecem, cati kilometri facem si in cati ani. Au venit desigur multi amatori francezi, englezi, germani, italieni, spanioli, americani, din diferite tari, dintre care 196 de straini au fost admisi si patru romani, 200 de persoane asadar”.
Pentru a face cat mai multi kilometri, concurentii romani au venit cu ideea de a parcurge pe jos si distantele dintre continente, cele pe care le traversau cu vaporul. Cand, pentru traversarea marilor si a oceanelor, se impunea imbarcarea pe o nava, ei marsaluiau timp 10-12 ore pe puntea vaporului, un du-te-vino continuu, intr-o indiferenta totala fata de conditiile de mediu si fata de curiozitatea celorlalti calatori. Toti pasii erau inregistrati de pedometrul montat la picior, iar ulterior distanta parcursa astfel era certificata de catre capitanul de vas.
In costume nationale si insotiti de un caine ciobanesc mare, negru si prietenos, pe nume Harap, cei patru prieteni lasa in urma Capitala, nestiind daca o vor mai revedea vreodata.
74 de tari, 30 de colonii, trei oceane si sapte mari!
