Psihologii pun anxietatea generationala pe seama progresului tehnologic, a cresterii in familii ultra-protectoare si a educatiei centrate pe verificari prin examene multiple si dificile. Alti psihologi si colegi de breasla de-ai mei invoca problema luxului (chiar daca pare o exprimare ingrata) de a avea prea multa libertate de alegere.” Iata cum se contureaza deja un paradox interesant.
Pieter Kruger, medic psiholog londonez, sustine ca cercetarile sugereaza ca persoanele care simt ca nu au suficienta libertate de alegere sunt de fapt mai puternice si mai optimiste – asta in primul rand pentru ca pot pune deciziile proaste pe seama destinului sau a altor persoane care le-au constrans sa aleaga o cale anume. Pe de alta parte, atunci cand ai multe optiuni la dispozitie, n-ai pe cine sa mai dai vina; trebuie sa-ti asumi esecurile in intregime. „Astfel devenim mult mai obsesivi asupra luarii celei mai bune decizii in orice conjunctura,” explica Kruger.
Scriitoarea Claire Eastham, in varsta de 26 de ani, se aliniaza si ea acestei teorii in publicatiile sale de pe blog-ul personal We Are All Mad Here – Cu totii suntem nebuni aici:
„Am ajuns sa-mi petrec timpul facandu-mi griji asupra gasirii propriului meu drum in viata. Stiu ca vreau sa ma realizez cumva, dar nu stiu incotro s-o apuc. Generatiile precedente nu au avut deloc parte de libertate de alegere, lor li s-a impus totul. Iar cand ti se impune ce sa faci, tensiunea incertitudinii se disipa mult mai repede.”
In era moderna, luarea de decizii poate declansa un fel de paralizie mentala. Orice sarcina este ingreunata de „oceanul” de optiuni care ne intampina astazi. Sa luam, de exemplu, o sarcina banala precum cumparatul unei perechi de pantofi. Alegerea este atat de vasta, incat ajungem sa fim suprasaturati cu informatie pana la epuizare, iar la final ne mai simtim si frustrati si vinovati ca nu am reusit sa ducem la bun sfarsit un lucru atat de banal.
Tehnologia are si ea o contributie importanta la amplificarea anxietatii. Cei din generatia Y, si mai ales cei din generatia imediat urmatoare, se simt vulnerabili si expusi cand nu au la indemana telefoanele inteligente – si rareori se despart de ele. Gadget-urile multimedia au devenit pentru ei principala fereastra catre lume si le insufla un sentiment de conexiune cu aceasta. Dar exista si o latura intunecata a nevoii permanente de a fi la curent cu ceea ce se intampla pe retelele de socializare – este vorba de un sindrom denumit Fomo, sau The Fear of Missing Out – Teama de a nu rata noutatile.
„Sindromul Fomo este cat se poate de real si poate intretine o adictie nociva care amplifica sentimentul de anxietate si starile de depresie,” explica Kruger.
Site-urile de socializare ne imping sa comparam totul – relatii interumane, alimentatie, silueta, frumusete, stare materiala, standarde de viata – nu doar prin raportare la prietenii din lista, ci si la celebritati. Si, prin consecinta, timpul petrecut pe retelele de socializare „poate adanci depresia celor care se compara mereu cu cei din jur,” fapt demonstrat de mai multe studii statistice.
Pe langa ajustarea stilului de viata si limitarea expunerii la site-urile de socializare – si, nu in ultimul rand, invatarea de a tolera mai bine asaltul de optiuni care ni se ofera – neurocercetatorii au descoperit si ca ascultarea unui cantec proiectat special in acest scop poate reduce gradul de anxietate resimtit zi de zi.
Conceperea unei muzici cu efect anti-stres „perfecte”
