Acasă Stirile zilei Stiinta Cercetătorii, atei sau nu, vor demonstra că Dumnezeu există

Cercetătorii, atei sau nu, vor demonstra că Dumnezeu există

Urmareste-ne pe Facebook pentru cele mai importante stiri

Cercetatorii, atei sau nu, accepta intrebari metafizice. Este deja un mare pas inainte pentru credinciosi, indiferent de credinta lor particulara. Pe 18 decembrie, telescopul James-Webb va fi lansat din Kourou, Guyana, si plasat pe orbita in jurul Soarelui, la 1,5 milioane de kilometri de Pamant. Inlocuitorul lui Hubble va putea descoperi „fata lui Dumnezeu” in stralucirea slaba a galaxiilor indepartate? Cei doi autori ai cartii Dumnezeu, stiinta, dovezile, Michel-Yves Bollore si Olivier Bonnassies, nu mai au nevoie de argumente: ei il vad deja.
Ei urmaresc cu pasiune etapele celei mai uluitoare odisee stiintifice a omenirii.

In 1992, astrofizicianul castigator al Premiului Nobel, George Smoot, a fotografiat prima lumina cosmica dintr-un Univers care inca ratacea, la 380.000 de ani dupa Big Bang. Imaginea sa arata ca un oval albastrui, patat de sofran si culori portocalii. El a fost cel care a spus in fata Societatii Americane de Fizica: „Este ca si cum ai vedea fata lui Dumnezeu”.


Oamenii de stiinta si credinta


De atunci, observatorii acestui trecut vechi de 14 miliarde de ani au continuat sa acumuleze elemente noi, iar deceniile urmatoare promit ca vor fi spectaculoase. „In urmatorii treizeci de ani, vom avea revelatii interesante cu privire la cosmologia originilor”, spune astrofizicianul Trinh Xuan Thuan, care este unul dintre acei astrofizicieni credinciosi – este budist – pe care autorii acestei carti il aduc la lumina.

Si nu este singurul care a pariat pe marele arhitect.

S-au facut cateva studii, de exemplu in Statele Unite, in 2009, unde Centrul de Cercetare Pew a facut un sondaj intitulat „Oamenii de stiinta si credinte din Statele Unite”. Aflam ca majoritatea oamenilor de stiinta americani cred in „ceva” (51%), iar ateii sunt minoritari (41%).
Bollore si Bonnassies citeaza, de asemenea, un studiu din 2003 realizat de geneticianul Baruch Aba Shalev legat de convingerile religioase ale castigatorilor premiului Nobel. Arata ca 90% din premiile stiintifice Nobel sunt identificate cu o religie, dintre care doua treimi cu crestinismul. Si ca procentul de atei dintre castigatorii Premiului Nobel in literatura este de 35%, fata de doar 10% in randul oamenilor de stiinta.
Desigur, argumentul autoritatii este gresit. Chiar daca toti oamenii de stiinta ar fi atei militanti, acest lucru nu i-ar impiedica pe altii sa creada in Dumnezeu. Dar da tonul unei schimbari. Deoarece validarea Big Bang-ului la inceputul anilor ’60 a satisfacut cele trei monoteisme – atat de mult corespunde aceasta relatare cu cea a creatiei Lumii in Vechiul Testament – lasand deoparte literalistii care se agata de ideea de „o lume creata in sase mii de ani.
Inca din 1951, Pius al XII-lea fusese entuziast: „Intr-adevar, stiinta de astazi a reusit sa asiste la „Fiat lux-ul initial”. Dar el a fost, de asemenea, precaut: „Faptele observate pana in prezent nu constituie un element de dovada”. Georges Lemaitre, preot si fizician belgian prea subestimat, care a avut prima intuitie a Big Bang-ului, ne-a invitat, de asemenea sa nu confundam „cosmologia si teologia”.
Deci, a existat intr-adevar un inainte si un dupa Big Bang. Aceasta teorie, acum incontestabila, a fost mult timp opusa tuturor celor care au respins vechiturile metafizice si superstitiile biblice, deoarece a deschis din nou o perspectiva teologica. Autorii ne amintesc de acele episoade uitate ale nazismului si comunismului, care au luptat impotriva acestor idei, pedepsindu-le cu inchisoarea si condamnarea la moarte.

Albert Einstein

Si au dreptate sa insiste asupra evolutiei unei stiinte din ce in ce mai dogmatice pe probleme religioase. Ateii nu se mai pot baza pe stiinta pentru a demonstra ca Dumnezeu nu exista. Credinciosii pot invoca la randul lor descoperirile stiintei pentru a-l demonstra pe Dumnezeu? Autorii spun ca e posibil. Ei sustin ca nimic nu se naste din nimic si ca, daca ar exista un Big Bang, ar exista ceva si mai puternic inaintea lui: o inteligenta suprema.
Insa, a vorbi despre un „inainte” inseamna totusi sa te inregistrezi la timp. Dar timpul s-a nascut odata cu Big Bang-ul. Deci, este la fel de absurd sa ne intrebam „care este nordul Polului Nord” (Stephen Hawking), precum este sa presupunem un eveniment inainte de eveniment, cu o data inainte de timp. Acest lucru ne lasa cu o intrebare fara raspuns: cum se poate naste ceva din nimic? Sau, mai prozaic: cine a pornit ceasul?

SURSA: MEDIAFAX