Savantul austriac Eduard Robert Rösler (1836 – 1874), de etnie germana, a ramas in istorie ca autorul uneia dintre cele mai controversate lucrari despre originea poporului roman, publicata la mijlocul secolului al XIX si contestata de-a lungul timpului de marii istorici romani.
Roesler a sustinut in cartea sa „Romänische Studien” ca poporul roman s-a format la sud de Dunare, de unde o mare parte a populatiei a emigrat de-a lungul timpului la nord de fluviu, in actualele tinuturi ale Romaniei. A sustinut, de asemenea, ca o data cu invadarea Daciei de catre romani, populatia din tinuturile ocupate a fost exterminata sau stramutata in masa la sud de Dunare, unde s-ar fi format limba romana si poporul roman.
„Teritoriul, care si-a pierdut cea mai mare si mai buna parte de populatie din urma multilor ani de razboaie amare si sangeroasesi prin emigratii a primit o noua populatie romana, colonisti venind din toate provinciile imperiului roman, insa un numar mic din peninsula italica, totusi.
Trebuie sa presupunem ca elemente dacice supuse s-au tinut departe de atingerea culturii romane si ca sentimentele lor de ranchiuna impotriva Romei s-au mentinut. in 272, gotii au preluat teritoriul parasit de romani si populatia locala dispare de acolo fara urma. Pana in secolul al VI-lea Dacia a fost resedinta unor triburi germanice, iar cultura care a fertilizat pamantul respectiv intre 107 si 272 a disparut”, sustinea savantul.
Unul dintre argumentele invocate in celebra „teorie a lui Roesler” a fost ca pana in secolul al XIII-lea nu ar fi existat izvoare istorice care sa ateste prezenta romanilor la nord de Dunare. Teoria lui Roesler a fost imbratisata de alti istorici occidentali, un motiv fiind si oponenta manifestata fata de eforturile de emancipare ale romanilor din Transilvania si Banat, in secolul al XIX-lea, intr-o perioada in care populatia romaneasca nu era inca recunoscuta ca natiune.
Teoria lui Roesler a fost demontata de istorici ca Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga si Vasile Parvan. Argumentele prezentate de academicieni au aratat ca poporul roman s-a format la nordul si sudul Dunarii de-a lungul secolelor, prin amestecul daco-romanilor cu migratorii slavi, ca majoritatea toponimelor arhaice au origine daca si ca dupa retragerea administratiei si armatei romane din Dacia, localnicii au ramas „pe peticul lor de pamant”, sustinea Vasile Parvan, conform Adevarul.
„Chiar bogatii cand fugeau din Dacia, inca nu o paraseau fara gandul de a se intoarce, caci greu se deslipeste omul de ceea ce a agonisit, dovada multimile de comori ingropate, gasite pe pamantul vechii Dacii. Dar inca sarmanul. El se retragea intotdeauna in preajma locuintei sale, sperand ca se vor linisti vremurile si ca va putea sa-si revada asezarea si casa. Dar timpul trecea si izvorul barbarilor nu mai seca. Necontenit se improspata trimitand in locul celor satui pe altii flamanzi. Timpul trecea si o generatie se stingea dupa alta in creierii muntilor, incat cei nascuti la umbra inaltelor piscuri se deprinsera in curand a gasi aici o noua patrie”, scria academicianul Alexandru Xeneopol, in „Teoria lui Roesler”, pentru a explica locurile unde se retragrau localnicii din calea invaziilor migratorilor.
