Brokerul Cristian Sima a prezentat pe blogul sau culisele interesante ale unei intalniri cu presedintele PNL, Klaus Iohannis, spunand ca este singurul care are coloana vertebrala pentru a conduce Romania.
”Din relatarile sibienilor care au avut afaceri cu el, ori iti spune „da” din prima, ori ramane „nu”, si nu negociaza. Este un lucru bun, atipic pentru noi, romanii, dar pe care sasii il au in sange”, noteaza Cristian Sima.
In materialul publicat pe blogul personal, Sima arata ca a fost impresionat de bunul gust al candidatului ACL, de faptul ca „nu loveste sub centura“ si de mentalitatea acestuia. Sima mai subliniaza ca Iohannis nu se imbraca cu ultimele branduri, dar la el in anticamera gasesti o biblioteca cu carti rare, piesele de mobilier sunt alese cu mult bun gust si au o vechime de peste 150 de ani.
“Este de departe primaria cu cel mai bun gust din ce am vazut eu prin tara, si am vazut ceva primarii”, noteaza Cristian Sima.
Un alt aspect important pe care il subliniaza brokerul este urmatorul: “nu am vazut la Johannis acea masa de profitori care sa-i roiasca in jur si nici agitatia din alte urbe, semn ca lucrurile sunt bine aranjate si bine organizate”.
In incheiere, Sima firma ca il va vota pe Klaus Iohannis, deoarece “acest popor tradeaza de sute de ani si doar un neamt poate avea coloana vertebrala”.
Textul integral publicat de Cristian Sima pe blogul sau:
Pe Klaus Werner Johannis l-am intalnit o singura data fata in fata si va voi relata intalnirea cu lux de amanunte, Am trait peste 3 ani in Sibiu si aproape 2 ani am fost Presedintele Bursei din Sibiu. Inevitabil, m-am ciocnit cu Klaus, dar si mai mult cu interesele sale in zona si direct cu trezorierul partidului etnicilor germani, Werner Kuehl, care a fost, si cred ca mai este si astazi, actionar semnificativ la Sibex.
Sibiul arata de departe cel mai bine dintre toate orasele mari ale Romaniei. Spre deosebire de multi alti primari, Klaus a aplicat cu multa grija ceea ce a vazut in orasele germane. A pus accentul pe Centrul Vechi, istoria fiind si ea generoasa cu Burgermeister-ul sibian. Spre deosebire de alte orase transilvane, ca sa nu ma refer la orasele din Moldova sau tara Romaneasca, Sibiul si cladirile sale istorice au fost abandonate de comunisti, dar nu distruse. Klaus a respectat arhitectura sec. XVIII, umbrele Habsburgilor si ale Sfantului Imperiu Roman fiind prezente la tot pasul. Renovarea cladirilor vechi pare impecabila pentru turisti, dar nu si pentru localnici. Am locuit intr-o astfel de cladire, lipita de Muzeul Brukenthal, si pot sa va marturisesc ca in interior (pentru ca acele cladiri au o imensa curte interioara) zidurile nu au mai vazut bidineaua de pe vremea lui Carol al II-lea. Poate nu e o observatie spectaculoasa, dar si Vanghelie a vopsit cladirile in Ferentari doar la strada, e drept cu mult prost gust, dar tehnica era aceeasi. Cea “mai renovata cladire” din Piata Mare a Sibiului este, de departe, sediul Frontului Democrat German.
Dupa ce am semnat cu Bursa de la Chicago (CME) celebrul acord din 2010, prin care Sibiul devenea prima bursa europeana unde se putea tranzactiona live, in lei, indicele cel mai celebru din lume, Dow Jones, am dorit sa mut sediul Bursei din casa veterinarului care condusese Bursa pana atunci intr-o cladire istorica, cu prestanta. De departe, Centrul Vechi ar fi fost cel mai atractiv pentru un astfel de amplasament. Doar ca, cautand in dreapta si in stanga, am realizat ca nu se poate inchiria nimic, nu se poate cumpara nimic fara acordul lui Klaus si, evident, m-am lasat pagubas. Pana la urma, Sibex s-a mutat intr-o cladire comunista refacuta decent de Raiffeisen Bank, care isi avea sediul la parter. Un alt moment important a fost in 22 ianuarie 2010, cand la Sibiu s-a facut prima tranzactie pe Dow Jones si cand actiunile Bursei insasi au fost listate. La 16.30, cand la New York era 9.30, am inceput tranzactionarea Indicelui Dow Jones la Sibex. Aveam nevoie de un loc unde sa sarbatorim evenimentul, mai ales ca reusisem sa aduc de la Chicago doi vicepresedinti de la CME si un membru in Board-ul CBOE, pentru ca doream sa lansam si optiunile pe Dow Jones. Am fost surprins ca primarul nu ne-a facut onoarea sa fie prezent la Hilton, singurul loc unde as fi putut organiza relativ decent o astfel de manifestare.
Sediul Bursei de atunci era in casa personala a veterinarului si americanii deja decretasera ca e un cotet de pasari, nu o Bursa. Absenta primarului si faptul ca aratam a ruda saraca si care nici nu prea dorea sa-si faca prin casa curat a fost un handicap pe care l-am depasit cu greu, in timp, doar prin volumul mare de tranzactii la care am ajuns in vara lui 2012. Americanii nu s-au suparat, dar primirea noastra a fost diametral opusa fata de primirea pe care eu am avut-o la Chicago, desi eram un Nimeni (cu “N” mare). Klaus nu numai ca nu a venit, dar nici macar nu a catadicsit sa trimita pe cineva la lansare. Este drept, insa, ca intre veterinar si primar existau animozitati din timpuri stravechi. Veterinarul era, de fapt, oltean din Scornicesti si doar adoptat de sibieni. in timpul comunismului, in timpul crizei alimentare, fusese mahar si avea, sigur, discrepante culturale ireconciliabile cu Johannis. Odata ales Presedinte al Bursei, in aprilie 2011, am considerat necesar sa discut personal cu edilul sibian. Intalnirea la primarie mi-a aranjat-o Catalin Predoiu, care mi-a si dat sfaturi cum sa-l abordez.
La o bursa, nimeni nu poate cumpara mai mult de 5%, cel putin teoretic , dupa legea pietei de capital. Pentru a dezvolta Bursa, aveam nevoie de actionari, asa ca am adus din Elvetia cateva banci si fonduri de investitii, printre care Pictet, Sarazin (actuala J.Safra Sarazin) si Fondul lui Colombo din Lugano. Si astazi, peste 30% din actiunile sarmanei Burse sibiene se afla in mana strainilor, care asteapta o “reintoarcere mesianica”. Cel mai mare actionar sibian era Werner Kuehl, trezorierul lui Johannis la Frontul Democrat German. Inainte de a fi ales Presedinte, am mai incercat o preluare, incercand sa-l aduc ca presedinte pe Dario Colombo, vechi bancher elvetian si Presedintele fondului cu pricina. Am discutat cu ceilalti actionari, care pareau incantati, dar la vot elvetianul a fost tradat de SIF-uri (2,3 si 4), de Kuehl, care l-au lasat in scaun pe veterinarul Teodor Ancuta. Elvetianul a plecat deceptionat, mai ales ca el nu isi dorea functia de presedinte la o bursa atat de mica, dar care se lasase, totusi, convins cu greu (de mine). Evident, oalele sparte le-am luat eu, cel ce organizasem AGEA sau preluarea ostila, cum a fost numita in presa, mai apoi. La a doua incercare, am reusit, dar a trebuit sa ma aleg pe mine Presedinte, pentru ca elvetianul nu a mai vrut sa fie batjocorit fara rost la Sibiu.
Dupa incidentul cu tradarea lui Colombo, m-am prezentat la Klaus si, intre patru ochi, la el in birou, l-am intrebat direct daca sunt binevenit, eu si investitorii straini, in orasul pe care-l administreaza. Evident ca i-am prezentat un plan de dezvoltare a Sibiului ca viitoare capitala financiara si ce avantaje ar avea orasul dintr-o bursa de derivate europeana serioasa. Eu sunt foarte direct, iar el era foarte alunecos. I-am spus direct ca protejatul (si trezorierul) sau s-a amestecat in tradarea de la vot si mi-a spus foarte calm ca se va informa.
Am incercat sa abordez orice fel de conversatie intelectuala cu primarul, de la cultura (voiam sa organizez un concurs de vioara sponsorizat de Bursa), pana la emiterea de obligatiuni municipale pe care sa i le vand prin Bursa si cu care sa-si finanteze proiectele. Rar mi-a fost dat sa vad pe cineva uitandu-se prin mine fara sa schiteze niciun zambet sau incruntare. Am avut senzatia ca ori abia asteapta sa se termine intalnirea, ori era total blocat de ceea ce-i spuneam. Parerea mea, si atunci, dar mai ales acum, dupa ce l-am vazut in campanie, e ca Johannis nu vorbeste rar pentru a castiga timp de gandire, ci pentru ca nu reuseste sa se concentreze si sa spuna concis si coerent ce vrea. Aduceti-va aminte de primul mesaj de dupa turul I: “Acum stim ca am ramas doi in cursa, eu si domnul Ponta”. Aceasta fraza a spus-o pentru ca nu reusea sa scoata o idee coerenta, si asta il apasa. Am plecat de la Johannis din Primarie cu promisiunea ca voi fi sunat inapoi si ca vom continua discutia. Astept si azi sa fiu sunat! Poate i-am facut impresia unui escroc sau poate am folosit prea multe cuvinte deodata… Cu timpul, vom afla!
Johannis are, insa, o mare calitate, e poate singurul primar care nu negociaza. Din relatarile sibienilor care au avut afaceri cu el, ori iti spune “da” din prima, ori ramane “nu”, si nu negociaza. Este un lucru bun, atipic pentru noi, romanii, dar pe care sasii il au in sange. In acelasi timp, Johannis este un adept al averii, al transmiterii acesteia peste generatii si al economiei. Johannis nu se imbraca cu ultimele branduri, dar la el in anticamera gasesti o biblioteca cu carti rare, piesele de mobilier sunt alese cu mult bun gust si au o vechime de peste 150 de ani. Este de departe primaria cu cel mai bun gust din ce am vazut eu prin tara, si am vazut ceva primarii. Un alt aspect important. Nu am vazut la Johannis acea masa de profitori care sa-i roiasca in jur si nici agitatia din alte urbe, semn ca lucrurile sunt bine aranjate si bine organizate.
Cand am fost la el in audienta, nu era coada, nu era nimeni pe holuri, o liniste desavarsita domnea peste tot, deci “teoria lucrului bine facut” are pe ce sa se bazeze. E drept, cred ca la el e lucru “bine organizat”, si cand nu e “bine facut”, e organizat foarte bine, chiar sa fie prost facut. E foarte importanta etnia din care provine, daca vrem sa-i intelegem reactiile. Cand a spus “ghinion”, el spunea asta ca neamt. Adica e un ghinion ca ceilalti, profesori ca si el, nu s-au descurcat sa aiba 6 case. Neamtul strange cureaua si doreste sa faca avere, sa stranga active, pentru unul ca Johannis, destul de limitat in plasamente financiare, casele si pamantul sunt mai importante decat vacantele sau bijuteriile de la Graaf. Este esential sa-l privim asa cum el ne priveste, lasand, evident, la o parte discutia daca averea este cinstit si corect acumulata. Ca doar Krupp, Quandt sau mai stiu eu ce familii germane nu au facut averile cinstit, ba chiar au calcat pe mii de cadavre pentru ele.
Sa facem si la Klaus un exercitiu de imaginatie si sa vedem ce viitor ne poate aduce. Johannis nu va trada, nici poporul roman, nici principiile sale, dar nici nu va putea sa fie flexibil in caz de forta majora. Nu va fi un nou Carol I, pentru ca nu are cultura, anvergura si educatia unui Hohenzolern. Problema mare apare in caz de criza. Klaus nu isi va lua consilieri destepti, el este cultural si profesional complexat, a ramas un mediocru profesor de fizica de liceu. Nu are umor si asta e tragic la romani. Il va numi pe Predoiu Prim Ministru doar atunci cand Ponta va cadea si nu va face nimic ca Ponta sa cada de la guvernare, pentru ca el nu loveste sub centura. In cazul unei conflagratii, va alege sigur spre Vest, dar nu va fi un interlocutor simpatic nici macar pentru d-na Merkel.
Il voi vota pe Klaus doar pentru ca acest popor tradeaza de sute de ani si, asa cum istoria a demonstrat, doar un neamt poate avea coloana vertebrala. Poate intre timp vom gasi un corespondent integru ca Maresalul Antonescu, abil ca Iuliu Maniu si cu principiile Bratienilor. Asa, vom putea sa avem si un neamt la Cotroceni, fara sa ne pese ce face el acolo. Daca nu iubiti tradarea si daca nu sunteti avizi de surprize de proportii in politica romaneasca, Klaus Werner Johannis e cea mai buna alegere. Dar nu va asteptati la minuni! Nu muta muntii, doar ii pazeste.
Sursa: mondonews.ro
