„Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam“ – imnul compus de Sfantul Niceta de Remesiana
In anul 370, Sfantul Niceta a compus imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam“, sau, pe scurt, Te Deum, cu scopul de a intari invatatura dogmatica ortodoxa in fata provocarii ereticilor. Cunoscator al artei muzicale, a folosit cantarea liturgica pentru o mai buna insusire de catre credinciosi a adevarurilor de credinta.
Mitropolitul Nestor avea sa afirme ca „noi, romanii, de la inceputurile Bisericii noastre am avut in sfanta folosinta si acest inaltator imn al Sfantului Niceta de Remesiana, in limba originala latina, la vremea crearii lui, fiind apoi, in mod incontestabil, tradus si in romana de timpuriu, pentru ca nu ar fi putut lipsi din repertoriul serviciului religios al unui popor ca al nostru, avand o neabatuta ravna crestina, un cler si ierarhi care se preocupau cu toata grija de pastrarea ritualului ortodox, a integritatii continutului acestui ritual“.
Parintele profesor Stefan Alexe socoteste ca imnul Te Deum a patruns pe pamantul romanesc odata cu misionarii trimisi de autor:
„Usor de retinut, cuprinzand, pe scurt, invataturi esentiale mantuirii, de o curatie cristalina a credintei intocmai ca apa izvoarelor de munte, imnul Sfantului Niceta a fost invatat cu usurinta de strabunii nostri, care l-au lasat mostenire din neam in neam, ajungand pana la noi“.
Frumoasa cantare se regaseste si la sfarsitul „Psaltirii in versuri“ a Sfantului Mitropolit Dosoftei, din anul 1673, in limba slavona.
Citeste despre Parintele daco-romanilor si al romanilor pe PAGINA 5 –>>
