Privegherea si psalmii
Scrierile „Despre privegherea robilor lui Dumnezeu“ si „Despre folosul cantarii de psalmi“ sunt doua predici cu caracter practic ale Sfantului Niceta, care dovedesc unitatea si continuitatea cultului ortodox randuit de Sfintii Parinti si pastrat cu sfintenie pana in zilele noastre. Din prima predica aflam ca privegherea fusese introdusa de curand ca slujba bisericeasca randuita a se savarsi vineri seara si sambata seara, bogata in cuvantari, imne de lauda si lecturi sfinte. Poporul roman a adoptat aceasta randuiala, dand noi intelesuri notiunii de priveghere, toate pornind de la slujba atestata de Sfantul Niceta. Mitropolitul Nestor Vornicescu vorbeste despre pasarea numita privighetoare, despre slujba de sambata seara sau din ajunul praznicelor care la manastiri se numeste Priveghere, si tot de la priveghere, in cultul Bisericii pentru cei raposati, avem „priveghiul“ din noaptea dinaintea inmormantarii si denumirea de „privighetoare“ pentru lumanarea de pe pieptul mortului. Cea de-a doua scriere este un istoric al utilizarii psalmilor in scrierile Vechiului si Noului Testament, aceste „taine ale lui Hristos“ care aduc atatea binefaceri spirituale. Pentru ca slujba bisericeasca sa fie o armonie in comuniune, recomanda urmatoarea conduita:
„Cand se canta, toti sa cante; la rugaciune, toti sa se roage; cand se citeste, sa se faca liniste ca toti sa auda la fel ceea ce citeste lectorul, iar nu unii rugandu-se cu voce tare, sa faca zgomot. Daca sosesti mai tarziu, in timp ce se citeste, adora numai pe Domnul, inchina-te si asculta cu atentie“.
Un indemn de acum mai bine de 1.600 de ani, la fel de actual si astazi!
Citeste despre Imnul compus de Sfantul Niceta de Remesiana pe PAGINA 4 –>>
