Majoritatea cuvintelor si expresiilor sunt cunoscute si folosite de multi dintre noi aproape mecanic, iar putine sunt interpretate in sensul intelegerii semnificatiilor pe care le au intr-un dialog. Este ceea ce specialistii numesc ”metalimbaj”, adica limbajul care decodifica.
Daca dam la o parte metalimbajul, parem indiferenti, conversatiile sunt monotone, iar dialogul cotidian devine lipsit de incarcatura.
Metalimbajul se foloseste cu succes in reclame, este prezent peste tot si joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor.
Daca ne gandim bine, intr-o saptamana avem mai multe contacte personale – interactiuni cu familia, vecinii, rudele, colegii sau necunoscutii – decat aveau stramosii nostri, in Evul Mediu, de exemplu, intr-un an intreg. Pregatirea noastra pentru aceste intalniri este practic nula.
De cate ori nu ni s-a intamplat sa intram intr-un magazin si sa fim intrebati „Ce doriti?”, iar aceasta sa se traduca in „Chiar este nevoie sa ma deranjati acum?”.
Sunt expresii, care folosite in mod repetat, pot irita. De exemplu: Cum sa zic”, “Stiti dumneavoastra”, „Un fel de”.
Luate separat, cuvintele nu pot transmite un mesaj emotional. Un eveniment relatat prin intremediul unui ziar genereaza mult mai multe dezbateri, pentru ca fiecare cititor il interpreteaza in mod individual si personal.
Ritualurile de intalnire si cele de despartire contin formule si clisee pe care le rostim mecanic. Expresiile folosite in corespondenta, in companii sau in afaceri contin acest metalimbaj.
„Al meu/a mea” – ne arata implicarea emotionala a vorbitorului. „Drumurile noastre se despart” – folosirea acestei expresii atentioneaza cealalata persoana asupra implicarii afective a interlocutorului.
Accentuarea unui anumit cuvant dintr-o propozitie poate manipula interlocutorul sa aiba o reactie sau sa dea un anumit raspuns.
”Fiindca a venit vorba”, „Ca sa nu uit”, „Daca ma gandesc bine” au scopul de a atenua ceea ce vorbitorul urmeaza sa spuna. Sau: „Ai facut o treaba buna cu acest proiect, dar, pentru ca a venit vorba, nu te putem plati in plus…”.
Sau: ”Iti multumesc pentru ca mi-ai imprumutat masina. Ca sa nu uit, bara din fata avea o lovitura?” – mascheaza adevarata intentie.
Expresii ca: „Sincer”, „Pe sleau”, „Pe onoarea mea” etc. arata de cele mai mullte ori ca vorbitorul ar putea fi mai putin onest decat pretinde. Cuvintele „da”, „in regula”, aflate la finalul unei intrebari sugereaza un raspuns pozitiv. Cuvintele „numai” sau „doar” sunt folosite pentru a atenua vina/culpa sau pentru a minimaliza importanta unei actiuni.
Ati avut vreodata o conversatie in care intelocutorul incerca sa va convinga si pe masura ce vorbea devenea tot mai neconvingator? „Credeti-ma” sau „Din toata inima” – sunt expresii care ne pot pune in garda asupra nesinceritatii.
„Incerc” sau „voi incerca” – ne avertizeaza de cele mai multe ori asupra nereusitei. „Am incercat doar sa va fiu de folos” este o formula utilizata in general de cei barfitori si bagaciosi, dar nu arata intentia de a ajuta. Un barbat care face o propunere nepotrivita unei femei sau un gest prea intim isi poate explica intentiile cu o expresie de genul „Am vrut doar sa fiu prietenos”.
Dupa o intalnire intre un barbat si o femeie formulari de genul „Vino/urca la o cafea sau la un ultim pahar de bautura” nu mai au nevoie de nicio traducere.
Atunci cand suntem tentati sa folosim metalimbajul, haideti sa ne gandim putin ce dorim sa obtinem: o “victorie” de moment sau o relatie pe termen lung? Si cum vrem sa ne perceapa ceilalti: autentici sau ca pe o masca/imagine?
Daca ne dorim autenticitate, este indicat sa cerem persoanei cu care interactionam sa isi exprime cu claritate optiunea, chiar daca astfel nu ne facem placuti.
Iar pentru a mentine o conversatie deschisa si eficienta, este bine sa renuntam la clisee si sa o abordam cu imaginatie si creativitate.
Sursa: Secretele
