Un consilier personal vrea sa demonteze anumite mituri si practici culturale care conduc in ultima instanta la animozitati in cele mai multe dintre familiile noastre.
„Nu va mai laudati copiii pentru orice. Vedeti-va de viata voastra in timp ce ei isi vad de ale lor“, este opinia ferma a consilierului personal Olga Levancuka, mama la randul ei, care avertizeaza parintii ca odraslele nu-i vor respecta mai mult daca le vor inchina restul vietii si se vor sacrifica.
Consilierul personal Olga Levancuka sustine ca vrea sa darame un mit prin dezvaluirea unui adevar pe care multi parintii il simt, dar pe care le este greu sa-l recunoasca, tocmai pentru ca acestia sa schimbe modelul parental gresit mostenit de la parintii lor. Levancuka este atat de convinsa de adevarul spuselor ei incat nu se sfieste sa declare ca parintii ar trebui sa invete sa aiba un comportament ceva mai egoist in raport cu copiii lor, iar cele mai indicate persoane de la care pot deprinde o astfel de atitudine sunt chiar odraslele proprii.
„Poate ca este momentul sa invatati sa fiti egoisti pentru a va proteja sanatatea fizica si psihica, sa va asigurati ca veti fi cat mai mult timp prezenti in viata copiilor si ca ii veti putea sprijini in mod concret. si de la cine veti invata cel mai bine cum sa fiti mai egoisti? De la copiii dumneavoastra, bineinteles! Ei stiu cel mai bine cum sa fie egoisti“, explica Levancuka pentru Daily Mail. Copiii au abilitatile unui psiholog excelent si se pricep de minune, instinctiv, sa-i determine pe adulti sa rezolve o multime de treburi in locul lor, atrage atentia consilierul personal, asa ca ii indeamna pe parinti sa faca exact acelasi lucru.
”Puneti copiii sa faca treburi in locul vostru. Nu sunteti servitorii lor, nici presul lor de sters pe picioare. Cu cat veti renunta mai repede la comportamentul servil, cu atat mai repede vor ajunge copiii sa va arate respectul cuvenit. Altfel, cu cat le veti oferi mai mult, cu atat mai putin respect va vor arata in schimb si vor vrea sa le treceti cu vederea tot mai multe lucruri”, considera Levancuka.
Aceasta este de parere ca parintii a caror viata se concentreaza mai ales pe nevoile si dorintele copiilor, vor ajunge la un moment dat, poate cand copilul se va apropia de perioada pubertatii, sa devina un pachet de nervi, pe punctul de a ceda emotional taman atunci cand preadolescentul se pregateste sa treaca printr-o alta perioada dificila. Un parinte fericit, care ii poate da un exemplu bun copilului, este parintele care poate iesi in oras cu prietenii fara sa se simta vinovat ca si-a abandonat copilul si care gaseste timp sa aiba grija de corpul lui, spune Levancuka.
De asemenea, nu are rost sa-i explici la nesfarsit unui copil ca trebuie sa se ocupe de teme sau ca trebuie sa-si faca ordine in camera, in loc sa fuga la joaca. Cu atat ii va ramane parintelui mai putin timp pentru a rezolva indatoriri cu adevarat importante. „Afirmati ceea ce vreti sa inteleaga copilul in cel mult doua fraze scurte si apoi vedeti-va de treaba. Copilul va auzi ceea ce ati spus (pana si adultii retin numai prima si ultima afirmatie facuta intr-o discutie) si va intelege ce trebuie sa faca“, crede Levancuka.
Copiilor le trebuie indicatii clare, afirmatii care sa nu se bata cap in cap, asa cum procedeaza parintii fara ca macar sa realizeze. „De exemplu, daca le spui ca vrei sa vezi un film, dar apoi te duci la bucatarie si incepi sa cureti mizeria pe care au lasat-o, parintele trimite mesaje amestecate. Asa vor ajunge sa creada ca ceea ce spui poate fi ignorat. Corect este sa le atrageti atentia ca vreti sa vedeti filmul, dar mai intai este nevoie sa faceti curat pentru ca mizeria din bucatarie v-a suparat. Iar daca cei mici se ofera sa va ajute, nu-i refuzati. Implicati-i in ceea ce faceti, nu-i menajati permanent. Copilul va fi fericit sa ajute si asa va intelege ca ceea ce spuneti merita intreaga atentie“, explica Levancuka. Apoi, parintii care cedeaza mereu in fata copiilor nu vor face decat sa ajunga sa se „indoaie“ si mai mult pentru a-i mentine fericiti si a doua zi, mai spune consilierul personal.
”incetati sa va mai sacrificati fericirea pentru satisfactia copilului dumneavoastra. Aceste dovezi demne de bunul samaritean vor ajunge sa fie o sabie cu doua taisuri. Pe termen lung, invingator nu va fi nici copilul, nici parintele. Copiii stiu foarte bine cand isi fac parintii sa sufere si regreta, apoi incep sa se invinuiasca. Nu este de mirare ca adultii ajung sa le reproseze parintilor o multime de probleme“, afirma Levancuka.
Nu in ultimul rand, acest aparent egoism presupune ca parintii sa nu se mai simta atat de apasati de responsabilitatea cresterii si educarii unui copil, ci sa se bucure si pe mai departe de lucrurile care le faceau placere si inainte de a avea copii, atitudine care ar reprezenta si cheia formarii unor viitori adulti increzatori in fortele proprii, care vor vedea in parinte un model de admirat, nu omul care trebuie invinuit pentru esecurile lor.
Sursa: eustiu
