Arsenie Boca, Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc sunt considerati cei mai mari duhovnici ai Romaniei, iar povestile despre ei continua sa starneasca un interes imens din partea crestinilor. In cazul unora exista controverse cutremuratoare cu privire la moartea lor.
Parintele Arsenie Boca, unul din cei mai mari duhovnici ai Romaniei, a murit pe 28 noiembrie 1989 si a fost inmormantat, cinci zile mai tarziu, la Prislop, in locul ales chiar de el, in prezenta a 2.000 de oameni. Despre moartea sa inca sunt multe taine si lucruri neelucidate. Multi sunt convinsi ca parintele a fost schingiuit de Securitate, ca avea unghiile de la maini smulse si ca inainte de a muri si-ar fi avertizat calaii: „Spuneti-i lui Ceausescu ca nu mai apuca Craciunul”.
Altii, dimpotriva, spun ca acesta a murit de moarte buna, la Manastirea Sinaia, ca slabise din cauza muncii epuizante si a numeroaselor boli. Cert este faptul ca parintele Arsenie Boca a fost urmarit si supravegheat de Securitate pana la sfarsitul vietii. A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, intr-o casa unde cateva maici de la Prislop amenajasera un asezamant monahal. Parintele Petru Vamvulescu, unul dintre ucenicii de taina ai Parintelui Arsenie, vorbeste in cartea sa „Viata lui Arsenie Boca, fapte inedite” despre moartea marelui duhvonic. Ucenicul parintelui spune ca acesta ar fi fost rastignit in padurea de brazi de la Sinaia.
Trebuie sa nu ascundem un alt lucru cutremurator: Parintele Arsenie a fost scos de trei ori din mormant. Prima data, la trei zile de la ingropare, fiindu-le frica la securisti sa nu invieze, cum ii era frica lui Irod. A doua oara l-au scos dupa un an, fara explicatii, iar a treia oara acum vreo sase ani. Atunci a iesit un izvor de apa din mormantul Parintelui Arsenie, care n-a putut fi oprit. Capacul de sicriu a fost gasit dat intr-o parte, iar oasele pline cu apa si noroi. Au fost spalate si asezate intr-un sicriu nou, din stejar. Am sarutat sfintele oase si mai ales capul, care era inmiresmat”.
Parintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuti duhovnici si predicatori pe care i-a avut Manastirea Sihastria si Moldova s-a nascut pe 10 aprilie 1912, in comuna Sulita, din judetul Botosani, fiind botezat Constantin. Era al cincilea din cei zece copii pe care i-a avut familia Alexandru si Ana Ilie. Parintele a murit pe data de 2 decembrie 1998, fiind condus pe ultimul drum de mii de credinciosi. A fost ucenic al parintelui Paisie Olaru si in 1929, la varsta de 17 ani, s-a alaturat obstii schitului Sihastria, alaturi de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns in monahism in august 1937, primind numele Cleopa. Mai tarziu a ajuns egumenul schitului si apoi a fost facut arhimandrit cand lacasul s-a ridicat la rang de manastire. In aceste conditii, in primavara anului 1959, Parintele Cleopa s-a retras pentru a treia oara in Muntii Neamtului, unde si-a petrecut urmatorii cinci ani. S-a reintors la Manastirea Sihastria in toamna anului 1964, ca duhovnic al intregii obsti.
Iustin Parvu, recunoscut drept urmas al parintelui Cleopa, s-a nascut pe 10 februarie 1918, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt. In toamna anului 1991, duhovnicul a pus piatra de temelie a Manastirii „Petru Voda”, de calugari, iar din anul 1999 a inceput construirea Manastirii Paltin, de maici. Din anul 2006, parintele Iustin nu a mai fost staret al manastirii Petru Voda, la cererea sa. Parintele arhimandrit Iustin Parvu a incetat din viata pe 16 iunie 2013, din cauza unei afectiuni incurabile: cancer la stomac. Boala care l-a macinat multi ani a fost pusa si pe seama chinurilor si suferintei din cei 16 ani de temnita la care l-au condamnat comunistii, in perioada 1948-1964.
„Inchis la Aiud, la Gherla, la Periprava, «inchis » in manastire, «ingropat in lume», parintele Iustin n-a facut decat sa reafirme, de fiecare data, libertatea deplina pe care ti-o da credinta. Din pilda sa si a altora invatam sa fim romani si crestini. Sacrificiul unei generatii a demonstrat, de altfel, ca singurul hotar de nezdruncinat al natiei noastre a fost Credinta”, spune poetul Adrian Alui Gheorghe in lucrarea sa „Parintele Iustin Parvu: o misiune romaneasca si crestina”. Iustin Parvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei, s-a stins din viata, in iunie 2013. El a murit dupa o suferinta de mai multe saptamani si dupa un chin care s-a acutizat in ultimele ore de viata. De la sfarsitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care il purta in taina de cativa ani de zile a dezvoltat in metastaza, care a adus cu sine complicatiile medicale in urma carora, dupa o suferinta muceniceasca pe deplin asumata si constienta, a murit. Peste 3.000 de credinciosi din toate zonele tarii au participat la slujba de pomenire de un an a parintelui Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda din Neamt.
Arsenie Papacioc s-a nascut la 15 august 1913, in comuna Perieti, Ialomita. In anul 1949 a primit tunderea in monarhism la Manastirea Antim din Bucuresti. In 1980 a mers la manastirea din Techirghiol, unde a ramas pana in ultima clipa de viata. Parintele a incetat din viata la varsta de 97 de ani, la data de 19 iulie 2011. El si-a trait ultimii ani din viata la Manastirea Sfanta Maria din Techirghiol. Supranumit Patriarhul Dobrogei, batranul parinte a fost duhovnicul Corinei Chiriac, al Mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, decedat in luna februarie, al Elenei Francu, sefa Directiei de Sport Constanta. De la inceputul anului 2011, parintele a fost de mai multe ori internat in Spitalul Judetean Contanta. In luna februarie a anului 2011 el a fost internat cu probleme urologie, apoi cardiologice. Cu toate ca starea sa de sanatate a fost precara, acesta a primit pana in ultimul moment credinciosi pentru a le da binecuvantarea sa.
Din anul 1976, era duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol. Parintele Papacioc a trecut prin puscariile comuniste unde a patimit alaturi de Parintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu si altii. A fost arestat si condamnat sub regimul maresalului Ion Antonescu, in 1941, pentru participare la rebeliunea legionara si apartenenta la Miscarea Legionara. S-a calugarit in 1946, dupa eliberare si s-a nevoit la Manastirea Antim din Bucuresti pana in 1949. Intre 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar in anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Manastirea Neamt. Intre 1952-1958 a fost preot la Manastirea Slatina. In vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru ca facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de munca silnica, a fost gratiat in 1964 de la inchisoarea Aiud. In 2006, Arsenie Papacioc a suferit o interventie chirurgicala, incheiata cu succes. A fost internat in urma unei hernii de disc.
Citeste mai mult pe adevarul.ro
