Astazi este sarbatorit de crestinii ortodocsi Izvorul Tamaduirii, sarbatoare in care are loc slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.
Dupa ce sfinteste apa, preotul ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta „Mantuieste, Doamne, poporul Tau”. In aceasta zi sfanta, crestinii care respecta traditiile se spala cu roua si beau Aghiasma pentru a se feri de boli si pentru a se vindeca.
Astazi, in unele zone ale tarii, tinerii fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.
Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea solemna a legamantului, copiii si apoi oamenii maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.
Sunt insa si persoane care sustin ca termenul „aghiasma” vine de la „iazma”. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR, cu etimologie necunoscuta. In sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit urmatoare explicatie: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”. Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea „celui potrivnic”, adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, vedenie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga „aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau, satana.
Tot astazi, nu se lucreaza. Conform traditiei, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boala din care nu isi mai revenea pana la moarte. In plus, in trecut nu se tesea nimic deoarece cu panza tesuta in aceasta zi nu se imbracau nici macar cei morti deoarece nu puteau fi primiti pe cealalta lume.
In unele zone din tara, de Izvorul Tamaduirii se faceau vraji. Se spunea ca femeile care lasau in biserica, peste noapte, in joia din Saptamana Luminata, un vas cu apa, si il recuperau dupa slujba de vineri, aveau norocul de a se spala cu acea apa de numeroase necazuri.
In ziua de vineri, din 25 aprilie 2014, nu se face nicio treaba casnica. Nu se spala si nici nu se calca rufe. Se spune ca cine respecta acest obicei, va avea un loc asigurat in Rai.
Citeste despre Izvoare tamaduitoare la noi in tara pe pagina urmatoare –>>
