Anghinarea este una dintre cele mai vechi plante folosite atat in medicina naturista, cat si in gastronomie. In scopuri medicinale, sunt folosite cu precadere frunzele, care pot ajunge pana la un metru, sunt spinoase si au culoarea verde-albicioasa pe dos. Au nervura principala ingrosata.
Radacinile, de asemenea cu efecte terapeutice, sunt groase si puternic ramificate. Se consuma si bulbul florii, numit ”inima de anghinare”, inainte ca planta sa fie pe deplin inflorita. Printre efectele benefice ale acestei plante sunt considerate scaderea nivelului de colesterol rau, combaterea dischineziei biliare, protejarea ficatului si rinichilor.
Principala substanta din frunzele de anghinare este polifenolul numit ”cinarina”, un puternic antioxidant, cu pronuntat efect hepatoprotector, potrivit www.vivasanint.ro. Polifenolii sunt substantele naturale care se gasesc sub coaja fructelor si a plantelor, cu rol de aparare impotriva infectiilor si a agentilor patogeni. Efectul benefic asupra ficatului recomanda anghinarea si in situatii de mahmureala.
Extractul de anghinare mai contine: inulina, care este un polizaharid al fructozei ce stimuleaza sistemul imunitar si creste asimilarea calciului si magneziului in organism; enzime; provitamina A; niacina; vitamina C. Nu lipsesc nici mineralele, printre care potasiu, calciu, fosfor si fier. Acest complex de elemente contribuie la secretia cantitatii necesare de bila, digerarea proteinelor si grasimilor, prevenind aparitia colecistitei, adica inflamatia veziculei biliare. Datorita acestor proprietati, frunzele de anghinare scad nivelul colesterolului rau si imbunatatesc activitatea cardiaca.
Un mod raspandit de consum al anghinarei este sub forma de ceai. Infuzia de anghinare este recomandata atat pentru tonifierea ficatului sanatos, cat si in insuficienta hepatica, hepatita cronica si calculi biliari. La 300 ml de apa clocotita, se pun doua lingurite de frunze de anghinare uscate si maruntite. Cura cu ceai de anghinare dureaza intre 20 si 30 de zile. Prima doza de ceai se bea dimineata, pe stomacul gol, iar a doua se consuma cu 30 de minute inainte de masa de seara, noteaza doctorulzilei.
Actiunea benefica a ceaiului de anghinare nu ocoleste nici rinichii, datorita proprietatilor sale diuretice. Astfel, anghinarea favorizeaza eliminarea ureei si a substantelor toxice din rinichi. Pentru ca ajuta la eliminarea acidului uric, anghinarea este recomandata si in tratamentul gutei.
In zona mediteraneana, anghinarea este macerata in ulei de masline pentru a trata afectiunile hepatice si biliare. Poate fi consumata si in salate, in orice cantitate, caci nu contine decat 30 de calorii la suta de grame. in stare proaspata, anghinarea trateaza diareea cronica. Mai mult, planta asigura aproximativ un sfert din doza zilnica recomandata de fibre ce regleaza indexul glicemic din sange, normalizeaza metabolismul si ajuta la controlarea apetitului. Are un gust delicat, usor amarui, dar care odata mestecat, lasa in urma o aroma dulceaga.
Consumul de anghinare are si cateva contraindicatii. Astfel,sfatulmedicului.ro ne informeaza ca planta nu este recomandata in perioadele de alaptare, in cazurile de obstructie de duct biliar, caci cresterea afluxului biliar ar putea agrava obstructia si nici persoanelor alergice la plante din familia Asteraceae/Compositae, precum ambrozia, galbenelele etc.
