Obiectivul principal al acestei etape, cel putin partial, e de a scoate mancarea carnii de om de sub incidenta penalului. Eventual, prin gasirea unui exemplu in istorie. Dupa ce a fost gasit precedentul legitim, apare posibilitatea de a muta FEREASTRA OVERTON din spatiul POSIBIL in domeniul RATIONAL.
„Dorinta de a manca carne de om e inscrisa in genele omului si e, deci, naturala”
„Uneori, sa mananci un om e necesar, exista circumstante determinante”
„Exista oameni care doresc sa fie mancati”
„Antropofilii au fost provocati”
„Gustul fructului oprit e mereu dulce”
„Omul are libertatea de a-si rezolva singur problemele”
„Nu ascundeti informatiile, astfel ca fiecare sa poata decide daca e antropofag sau antropofil”
„Are antropofilia aspecte negative? Exista vreo dovada?”
s.a.m.d.
(Observati cum decurge procesul si suprapuneti-l peste evenimentele pe care le-ati trait in ultimii 30, 20 sau 10 ani…)
In constiinta comunitatii se creeaza in mod artificial „campul de lupta” pentru aceasta problema.
(Acum se trece de la RATIONAL la POPULAR.)
In scopul popularizarii temei canibalismului, ea trebuie sa fie sustinuta de mesaje populare, „asezonata” cu personalitati istorice si mitologice, si daca e posibil, cu personalitati media contemporane. Antropofilia patrunde masiv la stiri si in talk-show-uri. Oamenii sunt mancati in filme de larga distributie, in versurile cantecelor si in clipuri video.
Una din tehnicile folosite se numeste „Uita-te in jur”:
– „n-ati stiut ca unul dintre cei mai cunoscuti compozitori e …antropofil???”
– „unul dintre cei mai celebri scenaristi polonezi a fost toata viata antropofil, a fost chiar cercetat pentru asta. Unde e democratia?”
– „cati au zacut prin balamucuri?”
– „cate milioane au fost deportati si li s-a retras cetatenia?”
– „ce parere aveti despre clipul „Eat me baby” al lui Lady Gaga?” 😉
Tema aflata in prelucrare se aduce in top si incepe sa fie reprodusa in mod autonom in mass-media, show-business si politica.
Pentru justificarea subiectului, suporterii legalizarii uzeaza de imaginea umanizata a criminalilor, creandu-le o aparenta pozitiva, prin intermediul argumentelor care bagatelizeaza faptele lor criminale.
De exemplu:
– „doar sunt oameni care creeaza… ce daca au mancat?”
– „ei isi iubesc sincer victimele – mananca, deci iubeste”
– „antropofilii sunt victime ei insisi – viata i-a obligat, asa au fost educati”
– etc., etc.
Asta, pe de alta parte, e „sarea si piperul” manipulatorilor din talk-show-uri:
– „Va vom povesti despre o tragica poveste de dragoste – el voia s-o manance, iar ea dorea doar sa fie mancata. Cine suntem noi, sa-i judecam? Poate ca asta e adevarata dragoste. Cine va credeti, ca sa va opuneti iubirii?”
Incepe sa va „sune” cunoscut? Cititi deznodamantul in pagina urmatoare!
