Desi placile se degradeaza rapid din cauza depozitarii necorespunzatoare, lui Popescu i-au trebuit mai multi ani pentru a-i convinge pe cei de la muzeu sa il lase sa digitalizeze imaginile.
Procesul de restaurare dureaza intre 15 si 30 de minute pentru fiecare placa, in functie de starea de conservarea a acesteia. Pentru Popescu, aceasta este o cursa contra cronometru, pentru ca chiar in timp ce el lucreaza, fotografiile sunt in descompunere in fata ochilor sai.
„Placile se degradeaza de la o saptamana la alta… Daca nu sunt scanate imediat, pot fi pierdute pentru totdeauna”, spune el.
Urgenta sarcinii este cea care il motiveaza pe Popescu sa faca munca de restaurare seara de seara si in weekend, ori de cate ori activitatea sa de administrator de site si fotograf ii permite.
„Daca nu scanez eu, probabil, nimeni nu o va face…Nu vreau sa pierd imaginile, deoarece unele dintre fotografii sunt foarte frumoase .”
Munca lui Popescu este „platita din propriul buzunar”, desi, la un moment dat, a primit doua donatii anonime de 100 si 150 de euro care l-au ajutat cu proiectul. El spune ca binefacatorii sai misteriosi sunt „oameni cu suflet „, care trebuie sa fi vazut imaginile on-line si au decis sa doneze niste bani.
