Pasul 2 – Elibereaza-te de “cum ar fi fost daca…”
Cand simtim ca am esuat, putem crea atat de multe scenarii “cum ar fi fost daca…”. Daca am fi raspuns diferit sau daca am fi incercat mai tare, sau daca…sau daca! Poate continua la nesfarsit. Predarea si increderea in cunoasterea faptului ca am facut tot ce ne sta in putinta poate ajuta la aducerea pacii in aceasta situatie. Cand ne permitem sa acceptam imprejurarile si sa ne predam modului in care s-au desfasurat, ne eliberam de nevoia de a ne intoarce in trecut. De asemenea, ne ajuta sa evitam regretul pe masura ce ne vom ocupa de alegerile facute. A deveni constient de situatie ne poate ajuta in ceea ce priveste anxietatea creata de dorinta unui rezultat diferit. Cand suntem prezenti, ne aflam in mod natural intr-o stare mai linistita si mai increzatoare.
Pasul 3 – Da tot ce ai mai bun
Cand dam tot ceea ce avem mai bun si cand cineva ne spune ca “nu este indeajuns de bun” ne putem simti devastati, sub-apreciati sau intelesi gresit. Cand simtim aceste emotii, putem pur si simplu sa facem un pas inapoi si sa ne intrebam “Am dat tot ce aveam mai bun?”. Daca raspunsul este da, atunci opreste-te; nu e nevoie sa mergi mai departe. Trebuie sa avem incredere ca “tot ce avem mai bun” este suficient. Cand suntem capabili sa ne uitam in oglinda si sa stim ca am facut tot ceea ce puteam, ne vom simti mandri si vom zambi reflectiei noastre. Permitandu-i cuiva sa dicteze daca am dat sau nu tot ce aveam mai bun este echivalentul cu eliberarea de puterea personala. Cu atatea persoane si situatii dierite, daca ne vom concentra pe raspunsurile si pe asteptarile altora pentru a ne masura valoarea de sine, atunci cu siguranta ne vom afla intr-o stare constanta de flux. Ca rezultat, ne vom lupta intotdeauna pentru un sentiment de auto-valoare. Trebuie sa avem incredere in busola noastra. Daca stim ca am facut tot ce am putut in conditiile date, atunci putem fi siguri ca totul isi urmeaza cursul care trebuie.
Pasul 4 – Nu lua personal
Cand suntem in mijlocul tulburarii emotionale din cauza esecului nostru, putem simti instabilitatea increderii noastre. Intreaga noastra fundatie devine discutabila si pierdem capacitatea de claritate. Credem atunci cand cealalta persoana ne-a spus, fie din cauza personalitatii, actiunilor sau lipsei de actiune, ca nu suntem suficient de buni. In starea noastra de “vulnerabilitate”, ii credem. Incepem sa ne intrebam cine suntem si cum am fi putut sa facem totul “corect”. Cuvintele ne pot rani cu adevarat. Asta este adevarat, dar cand ne amintim sa nu luam in nume personal si sa ne tinem de adevarul nostru, atunci ne eliberam de cele ale lor. Toata lumea are dreptul la sentimente proprii. Ei, desigur, au o perceptie. Cu toate acestea, perceptia lor nu trebuie sa fie realitatea noastra. Daca suntem acuzati de un comportament pe care stim ca nu l-am avut in intentie, atunci trebuie sa ne reamintim cine suntem si cum lucram. Aceasta atitudine de a nu lua nimic personal ne va ajuta sa stam pe calea proprie si sa nu fim deturnati de punctul de vedere al altcuiva.
