Valea Teleajanului, judetul Prahova. In vecinatatea localitatii Maneciu, in anul 1974, cercetatorii au construit o unitate de cercetare in care au aplicat, la scara mare, transportul de marfuri si de persoane prin conducte. Baza a fost construita, departe de ochii curiosilor, intr-o padure, iar experimentele se tineau in secret.
Cercetatorii au construit o conducta de 300 de metri si au experimentat transportul de marfuri. Pentru simulari s-a folosit piatra extrasa din albia raului Teleajan. Pentru transportul de persoane inginerii au realizat o conducta de 1.600 de metri. Dan Ionescu a testat ambele garnituri de tren.
„Nu avea de ce sa ne fie frica, viteze pentru transport de marfuri nu erau atat de mari, erau de circa 10 metri pe secunda. Nu era nicio problema pentru ca, containerele pe care le proiectasem noi erau foarte stabile”, explica inginerul.
La baza de langa Teleajan au lucrat 50 de specialisti. Unul dintre ei, Constantin Olteanu, s-a ocupat de controlul instalatiilor.
„Dupa ce executam, avem tot interesul sa vedem si cum functioneaza. Deci aceste piese pentru instalatii erau confectionate aici, eram muncitori din toate meseriile, frezori, strungari, sudori”, isi aminteste Costantin Olteanu, controlor instalatii.
Inventia lui Coanda a fost aplicata pe distante mici la doua unitati miniere de stat, la Baia Mare si Caraorman, pentru transportul materiilor prime de la cariere spre uzine. Dupa `89, statul roman nu a fost interesat sa dezvolte sistemul de transport de mare viteza gandit de Coanda. Cercetatorii au propus acest sistem de transport unor firme private, insa afaceristii romani nu s-au aratat interesati sa cumpere tehnologia. Din baza de cercetare de la Teleajan nu au mai ramas decat pilonii.
Inginerul Dan Ionescu isi aminteste de o discutie cu Nicolae Ceausescu despre acest sistem revolutionar de transport. Dictatorul era interesat de solutii alternative pentru metrou din cauza costurilor prea mari de constructie. Initial, Ceausescu nu a fost impresionat de proiect.
„S-a uitat si spre stupoarea noastra n-a spus decat eu in acest obiect nu m-as urca. Ne-a lasat muti, fara nicio replica”, povesteste Dan Ionescu, care a avut curajul sa il contrazica.
„Nu stiu daca aveam 30 de ani, m-am trezit vorbind si i-am spus da, dar noi ne-am mai gandit ca aceasta instalatie ar mai putea fi folosita intre statiunile de pe malul marii in care ar exista de asemenea tronsoane subterane, eventual subacvatice, cu zone transparente unde s-ar opri pasagerii, ar admira peisajul marin”, explica inginerul.
