Pe de-o parte, el atrage atentia ca urmeaza un regim de tip mina prezidentiala forte, si asta intr-un moment in care Iohannis e perceput mai degraba ca un boem, usor paralel cu realitatea, in profunda antiteza cu fostul sef al statului.
Pe de alta, Crin sugereaza ca forta lui Iohannis nu-i apartine, ci e asigurata de ”imprejurari ale istoriei”.
Despre ce se intelege prin asta explica tot Antonescu, atunci cind vorbeste despre DNA si SRI, atragind direct atentia ca nu e treaba lor reformarea sistemului politic.
Afirmatiile lui Crin, care insotesc anuntul legat de retragerea sa definitiva din politica, in scurt timp, contureaza, deci, imaginea unei Romanii in care, in urmatorii ani, puterea va trece din miinile partidelor politice, ale parlamentului si guvernului in miinile parchetelor si serviciilor secrete, cu seful statului ”la acoperire”.
Prin aceasta prisma, retragerile lui Crin devin doar gesturile unui vizionar care a inteles inaintea altora ca vine marele ”reset”. Si ca nu mai are nicio sansa in viitorul apropiat, asa cum nu mai au multi altii.
E bine, e rau ca se va intimpla asa?
Numai istoria o va dovedi.
Europa ultimelor decenii a cunoscut dictaturile lui Franco, Salazar, regimul coloneilor, in tari precum Spania, Portugalia, Grecia. In Italia, crestin-democratii au fost tinuti, adesea artificial, la putere jumatate de secol dupa razboi, Au fost perioade sumbre, dar justificate de dorinta Vestului, a SUA in primul rind, de a tine tarile respective departe de amenintarea comunista, cu pretul incalcarii unor drepturi ale oamenilor, a unor reguli ale democratiei.
Poate ca mai mult de atit nu s-a putut face, poate a fost solutia extrema la care s-a mai putut apela, mai ales dinspre exterior, in asemenea tari.
Vom sti, abia peste multi ani, daca solutia care incepe sa se contureze in Romania a fost o idee buna sau, nu.
Sursa: inpolitics.ro
