Harry Ross, un roman nascut in anul 1929, la Toplita, a supravietuit calvarului de la Auschwitz, povestind momentul in care detinutii au inceput sa manance cadavre de foame.
Harry Ross are 86 de ani si o poveste uluitoare. Barbatul nascut in Toplita, o localitate din nordul Transilvaniei, a supravietuit Holocaustului, dar nu va uita niciodata cumplitele lucruri prin care a trebuit sa treaca in lagarele de concentrare. A fost inchis si la Auschwitz, si in Ladsberg. Orororile la care a fost martor au inceput cu foamea, munca epuizanta si violenta fizica si s-au incheiat cu acte teribile de canibalism.
Barbatul, care locuieste in prezent in Israel, isi aminteste ca era copil cand nordul Transilvaniei a fost cedat Ungariei: „De pe o zi pe alta, am devenit cetateni maghiari. Credeam ca e bine, acolo parca e mai multa civilizatie si mancare. Deci, cand armata glorioasa a lui Horthy a patruns pe teritoriul Ardealului, am iesit cu mic cu mare in strada sa salutam, sa aplaudam, sa ovationam tancurile de ocupatie unguresti“, isi incepe povestea Harry Ross.
Nu a trecut mult insa si a inceput cosmarul. Parintele sau, impreuna cu alti evrei, au fost luati si dusi in Ucraina, la sapatul transeelor. Tatal sau a murit la scurt timp, dupa ce s-a imbolnavit de tifos exantematic. A fost inmormantat intr-o groapa comuna.
Drumul spre Auschwitz
In anul 1944, intr-o dimineata de mai, toti evreii din nordul Transilvaniei au fost adunati si dusi la ghetoul din Reghin. Dupa ce au fost tinuti o luna intr-o fabrica de caramizi, au fost imbarcati in vagoane pentru vite si dusi in lagarul Auschwitz-Birkenau, de pe teritoriul Poloniei ocupate de nazisti. Harry Ross avea doar 15 ani.
„De cum am coborat din tren, am auzit niste porunci nemtesti pe care cu greu le intelegeam, limba noastra materna fiind pe jumatate maghiara, pe jumatate romana. Trebuia sa ne incolonam, barbatii separat, femeile separat. Nici macar nu mi-am luat ramas bun de la mama. Naiv, credeam ca ne vom revedea in lagar. Nu ne-am mai vazut niciodata“, povesteste batranul evreu. Mult mai tarziu a aflat ca mama sa a fost gazata.
In lagarul de la Auschwitz-Birkenau, Harry Ross a stat cateva luni. Impreuna cu mai multi tineri de varsta lui au fost cazati in baraca numarul 19, intr-o incapere in care strateau 800 de suflete. In lagar, un ins in uniforma, pe care a aflat mai tarziu ca-l cheama Josef Mengele, ii selectiona pe oameni: unii la cuptor, iar altii la munca silnica in Germania.
El a fost trimis la munca, desi constitutia nu-l recomanda pentru o munca fizica, intrucat era palid si slab.
„Singura modalitate de a te evapora era sa te lipesti de gardul de sarma ghimpata prin care trecea un curent de inalta tensiune. Intr-o secunda, te aflai in bratele mortii. Am vazut si asemenea scene cutremuratoare“, isi continua povestea Harry Ross.