III. Tratarea:
In dialogurile noastre periodice, am constatat ca cele mai sensibile intrebari adresate de credinciosi, cu deosebire tineri, sunt legate de Taina Spovedaniei. Suntem intrebati mai ales despre anumite „indrumare” pentru spovedanii, din care unii credinciosi isi noteaza liste interminabile de pacate, reale ori inchipuite, pierzandu-se in detalii nesemnificative, care consuma un timp considerabil, spre consternarea celorlalti crestini care asteapta la rand, totodata, trebuie sa recunoastem deschis, si a preotului duhovnic. Iar reglementarea situatiei nu este posibila doar prin cateva sfaturi generale la finalul slujbelor, nici numai prin discutarea cu participantii constiinciosi ai dialogului saptamanal, ci este nevoie de o popularizare mai larga a unor indrumari efective. Consideram, de aceea, ca este bine-venita publicarea unei sinteze a indrumarilor de baza, care pot fi adaptate/extinse, desigur, la conditiile concrete din fiecare parohie:
Este bine, pe cat posibil, sa ne pastram fiecare duhovnicul pe care ni l-am ales in mod liber. Daca vrem sa mergem la altul, trebuie sa cerem dezlegare de la duhovnicul de la care plecam. Obiceiul de a schimba mereu duhovnicii este daunator, intrucat riscam sa nu ne cunoasca nici unul, atat cat este necesar pentru a ne ajuta cu sfaturile cele mai bune;
Odata cu hotararea de a ne pastra cu statornicie un anumit duhovnic este bine sa ne hotaram a frecventa, de regula, sfintele slujbe la aceeasi biserica la care slujeste duhovnicul nostru si unde sa ne si impartasim la Sfanta Liturghie. Este necuviincios, credem, a frecventa alta biserica si a veni doar la spovedanii in biserica duhovnicului… Este ca si cum am lucra pe un ogor strain si am merge sa culegem roadele din ogorul la care lucreaza parintii si fratii nostri;
Inainte de a veni la marturisire este bine sa postim, sa citim rugaciunile dinainte de spovedanie, si mai ales sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am suparat;
Dupa ce s-a facut molitva pentru spovedanie, ordinea venirii la preot va tine seama de batrani, bolnavi, persoane cu copii mici, timpul sosirii etc;
Pentru a nu irosi inutil timpul preotului si a-i face pe ceilalti crestini sa astepte prea mult, rugam pe fiecare crestin ca, atunci cand ii vine randul, sa faca referire numai la pacatele personale (nu ale altora!) si sa evite a spune alte lucruri care nu tin de Taina Spovedaniei. In cazul in care preotul va observa ca cineva se abate de la spovedanie si incepe sa povesteasca lucruri din afara ei, isi va rezerva dreptul de a intrerupe acea povestire… Pe de alta parte, daca cineva doreste sa stea de vorba cu preotul mai mult si despre alte lucruri, sau vrem sa-i povestim necazurile etc., vom veni alta data, cand nu este aglomeratie (vom stabili cu preotul cand);
Vom marturisi numai pacatele pe care le-am facut de la ultima spovedanie, precum si pe cele pe care nu le-am spus la alte spovedanii, din uitare, rusine sau neincredere. Daca vom ascunde ceva cu buna-stiinta, nu se iarta nici pacatele marturisite. Marturisirea completa inseamna, de fapt, sa nu ascundem ceva grav, cu buna-stiinta;
Nu vom marturisi pacatele pe care le-am spus la alte spovedanii, daca nu le-am repetat. Prin aceasta, dovedim incredere in Taina Spovedaniei si in preot „ca iconom al tainelor lui Dumnezeu” (I Co. 4, 1);
Unii crestini au obiceiul sa vina cu o foaie (sau mai multe) pe care si-au scris pacatele. Procedeul este bun, dar nu este obligatoriu. Este bun pentru ca ne ajuta sa nu uitam ceva, din cauza emotiilor sau a oboselii. Pe foaie vom nota insa numai strictul necesar (pacatele mai mari), nu toate maruntisurile pe care le recomanda unele indrumare pentru spovedanie, tiparite fara acordul oficial al Bisericii. Asa-numita „spovedanie dupa pravila”, potrivit careia trebuie sa insiram liste intregi de pacate, nu este conforma cu practica ortodoxa. Spovedania inseamna dialog cu preotul, nu citirea unui inventar interminabil de pacate, pierzandu-ne in amanunte si riscand sa uitam esentialul;
Dorind sa fim cat mai concisi, nu vom renunta totusi sa-i adresam preotului anumite intrebari, daca ne framanta ceva. Cateva secunde in plus nu cauzeaza nimanui. Dimpotriva, ne ajuta sa plecam impacati sufleteste. Astfel, il vom intreba cel putin daca avem voie sa ne impartasim (in cazul in care preotul, din cauza oboselii, uita sa ne spuna);
Dupa spovedanie, daca am primit dezlegare sa ne impartasim, vom face acasa rugaciunile (canonul) Sfintei Impartasanii. De aceea, ne vom spovedi, de obicei, cu cel putin o zi inainte de a ne impartasi, pentru a implini acest canon de rugaciune (si alte canoane pe care le va randui duhovnicul.
